-0.4 C
București
vineri, 7 februarie 2025
AcasăSpecialCalculatoarele si Internetul, un vis pentru elevii din scolile de la tara

Calculatoarele si Internetul, un vis pentru elevii din scolile de la tara

[acf_gallery field="creare_galerie" post_object_field="adauga_galerie" limit="5"]

In ciuda celor 96 de milioane de dolari pe care Ministerul Educatiei si Cercetarii le-a cheltuit pentru informatizarea scolilor, calculatoarele continua sa lipseasca din majoritatea unitatilor de invatamant de la sate. Sau acolo unde chiar s-au infiintat astfel de laboratoare lipseste personalul calificat, deci cel care sa-i invete pe elevi cum se utilizeaza computerul. Un tur prin scoli din cateva judete confirma o data in plus ca era informaticii nu a ajuns la tara, iar destui copii nu au pus niciodata in viata lor mana pe un calculator, daramite sa mai stie sa si lucreze, iar navigarea pe Internet este o poveste auzita si vazuta la televizor.


Computerele vechi, jucarii pentru stricat vederea

La Scoala cu clasele I-IV din localitatea Lilieci, judetul Ialomita, cativa copii de clasa a II-a si a III-a isi faceau de lucru pe langa un computer vechi si amarat din clasa lor. In timpul pauzelor mai dadeau fuga la calculator si fie incercau sa scrie cateva cuvinte, fie mai faceau un joculet, Solitaire fiind favoritul lor. Calculatorul, singurul la indemana copiilor, a fost donat de parintele unuia dintre ei. Intentie laudabila, numai ca monitorul este atat de uzat incat copiii aproape ca-si strica vederea, intrucat imaginea este complet neclara si totul se vede ca si cum monitorul ar fi acoperit de ceata. „Daca s-ar vedea mai bine, m-ar ajuta la scris. Am invatat si eu putin”, ne-a spus Georgica Cristian Nicolae, un pusti din clasa a II-a. „Vino tu, Sorine, si arata ce stii”, l-a strigat Georgica pe colegul sau mai mare Sorin Degeratu, elev in clasa a III-a, care este pentru toti ceilalti copii aproape un „doctor in ale calculatoarelor”, mai ales ca are calculator si acasa.
Pe langa calculatorul obosit din clasa, alte trei computere nefunctionale zac intr-o alta sala. Evident, si acelea au fost donate, de data aceasta de Ministerul de Finante, dar sunt tot obiecte pe care se asaza praful, neputand fi folosite. Despre Internet, copiii nici nu prea au auzit. Pe langa cele patru calculatoare depasite, scoala mai detine inca unul, nou si functional, folosit pentru intocmirea diverselor documente si a revistei micii scoli, si care este instalat in sala care tine loc si de cancelarie, si de secretariat. Dar nici acesta nu a venit prin Ministerul Educatiei si Cercetarii, ci printr-un program cu UNICEF, Comisia Europeana si Asociatia Educatia 2000+. Lipsurile de aici sunt insa completate de cele doua doamne invatatoare, care sunt extrem de inimoase si apropiate de elevii lor.
„Chiar daca este foarte vechi si imaginea este neclara, aproape toti copilasii au invatat sa scrie. In pauze stau si scriu. Incercam sa ne descurcam si sa participam la diverse proiecte. Daca asteptam sa ne pice doar de sus, nu facem nimic. Este nevoie de vointa si trebuie sa facem si noi ceva”, ne-a spus dna invatatoare Gheorghita Ivan.
La Scoala cu clasele I-VIII din Movilita, judetul Ialomita, laboratorul de informatica utilat cu 11 calculatoare, proiector, imprimanta, scanner etc., toate noi si de firma, abia fusese instalat de doua saptamani, dotarea fiind facuta prin programul de dezvoltare rurala. Numai ca accesul elevilor se face doar pe la orele de fizica, profesorul de fizica-chimie, totodata directorul scolii, fiind singurul cadru didactic care stie sa foloseasca computerul. Si doar elevii din ciclul gimnazial, cei din clasele primare neavand inca acces la lumea informaticii.

Descompletate si prafuite

Desi este scoala de centru, care ar trebui sa fie mai bine dotata, nici la Scoala cu clasele I-X din comuna Glodeanu Silistea, judetul Buzau, calculatoarele nu sunt la ele acasa. De cele doua calculatoare noi pe care scoala le-a primit de la Inspectoratul Scolar al Judetului Buzau, in 2002 sau 2003, nu-si mai aduce aminte nimeni, zacand acum nefolosite. Si nu doar pentru ca nu ar sti nici un profesor sa le utilizeze, ci pentru ca sunt descompletate. Imediat ce s-au primit, chiar in acea vara la scoala a venit o firma si a organizat un curs de initiere de doua saptamani. Cursul nu a fost gratuit, ci a costat vreo 300.000 de lei/cursant, la initierea in calculatoare participand cativa elevi si profesori. Imediat ce individul respectiv a plecat, calculatoarele nu au mai functionat. Profesorii banuiesc ca respectivul le-a descompletat si a luat ceva componente, calculatoarele fiind acum doar obiecte de inventar de nefolosit si numai bune de sters praful. Singurul calculator functional este cel din secretariat, pe care se intocmesc situatii scolare. Oricum, o scoala al carei management nu straluceste si nici nu sclipeste de curatenie si care se remarca doar prin statutul de scoala de centru.

Primarii fac legea dupa bunul plac

Nici in scolile din judetul Prahova dotarea scolilor cu calculatoare nu este mai buna. In localitatea Loloiasca, comuna Tomsani, saracia este lucie si nu se poate vorbi despre calculatoare. Exista doar unul, venit acum doi ani, dar nu este pentru uzul elevilor, ci tot pentru acte pentru scoala. Interesul comunitatii locale pentru scoala este zero. Cum ne spuneau unii profesori, primarul este complet dezinteresat de nevoile scolii, nu-l intereseaza parerea directorului si aduce doar ceea ce vrea el si-l duce mintea. De altfel, de formatie tractorist la baza, om de afaceri dupa 1990, nici nu este de mirare ca nu prea intelege nevoile scolii. Salile de clasa sunt mizerabile, becurile agatate de cate un fir din tavan s-au transformat in lustre cu ajutorul unor bucati de hartie colorata ramasa de la o serbare de acum cativa ani, fiind chiar pericol de incendiu, podeaua din unele sali s-a lasat la colturi, semn ca fundatia a slabit, prizele si comutatoarele sunt ingalbenite si crapate, iar bancile elevilor si catedrele profesorilor sunt vechi de zeci de ani. Practic, exact imaginea tipica a unei scoli de tara in care primaria nu se implica si cadrele didactice tanjesc dupa finantarea care inainte se facea prin Ministerul Invatamantului, cand mai vedeau si ei cate ceva. Nici la scoala din Tomsani, din comuna, elevii nu se pot lauda ca stralucesc la informatica, desi aici s-a organizat un astfel de laborator. Evident, copiii de la scolile din alte sate ale comunei nu au loc acolo nici macar o data pe saptamana, cat sa fie si ei initiati in ale calculatoarelor.
Evident, la un asa management de exceptie in majoritatea scolilor din mediul rural, completat de o finantare pe masura, dar si de saracia si gradul redus de instructie al parintilor, nu trebuie sa mai mire pe nimeni ca diferentele dintre elevii de la tara si cei de la oras se tot adancesc, iar din numarul total de studenti abia 2% sunt din mediul rural. Daca mai spunem ca inclusiv la scoli din mediul urban, de exemplu din orasul Buzau, desi exista laboratoare de informatica profesorii de informatica folosesc tot tabla si creta, ca nu cumva elevii sa strice computerele, tabloul informatizarii invatamantului romanesc este complet.
In plus, descentralizarea invatamantului preuniversitar, la care tot viseaza Ministerul Educatiei si Cercetarii si care acum se piloteaza in opt judete, va saraci si mai mult scolile de la tara, iar efectele vor fi de-a dreptul dezastruoase. Pana la descentralizare, mai bine ar fi ca inspectori din MEdC sa se urce in masini si sa faca o evaluare reala la fata locului, nu din birourile din Berthelot. Mai trebuie adaugat ca, desi nu au calculatoare, scolile de la sate se remarca prin steagul UE, care flutura la intrare. Daca invatamantul din mediul rural se va integra doar cu ajutorul unui steag amarat, atunci chiar ca nu mai este nimic de comentat.

Creta si tabla
Desi veche de peste 160 de ani, de a ajuns aproape un muzeu, Scoala cu clasele I-IV din Cotorca, judetul Buzau, este insa foarte curatica si bine intretinuta. Evident, nici nu se pune problema sa fi primit vreodata un calculator sau copiii sa aiba acces la computer. Orele se fac la fel ca in mai toate scolile de la tara, cu creta pe tabla, predarea lectiilor cu ajutorul calculatorului fiind practicata doar pe la unele scoli din orase si cateva mai rasarite de la tara si mai ales cand mai face Ministerul Educatiei si Cercetarii vreo prezentare pompoasa a marelui program AEL, in care s-au pompat milioane de euro.

Direct proportionala cu situatia privind dotarea scolilor de la tara cu calculatoare este si pregatirea cadrelor didactice, profesorii de informatica fiind inexistenti. Inspectoratele nu au fost in stare sa organizeze astfel de cursuri si macar unul, doi profesori din scolile care au laboratoare de informatica sa stie cu ce se mananca informatica si apoi sa-i invete pe copii. Nu gratuit, ci sa fie platiti cu ora. Sau macar inspectoratele sa le fi cumparat carti cu pictograme, care ii pot ajuta pe copii sa se initieze singuri in folosirea computerelor.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă