Astăzi, Ambasada Rusiei în România a transmis un comunicat de presă prin care a adus în atenția publicului articolul semnat de Dmitri Medvedev, Președintele Adjunct al Consiliului de Securitate al Federației Ruse, intitulat „Cu privire la identitate națională și alegere politică: experiența Rusiei și Chinei”. Publicat inițial în limba rusă pe site-ul revistei oficiale a Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse, articolul poate fi consultat în varianta sa originală la acest link.
Medvedev analizează, dintr-o perspectivă istorică și geopolitică, modul în care identitatea națională a fost manipulată de-a lungul timpului pentru a destabiliza statele și pentru a influența ordinea mondială, cu exemple precum Ucraina, Taiwan și Hong Kong.
Medvedev atacă vehement politicile occidentale de destabilizare prin dezbinare și subliniază rolul crucial al unității istorice și culturale în definirea identității naționale. Prin exemple precum Ucraina, Taiwan și Hong Kong, el atrage atenția asupra încercărilor de creare a unor identități artificiale, menite să fragmenteze statele și să submineze stabilitatea globală.
Rusia și China: un model de colaborare strategică
Medvedev deschide discuția cu un exemplu al cooperării dintre Rusia și China, ilustrat prin vizita de stat din decembrie 2024. Relația dintre cele două state este descrisă drept o „alianță istorică bazată pe încredere” și întărită de evenimente semnificative, precum aniversarea a 75 de ani de relații diplomatice și fondarea Republicii Populare Chineze. El subliniază că această cooperare nu este doar economică, ci și culturală și strategică:
„Rusia și China rămân responsabile pentru prezentul și viitorul umanității, lucrând împreună pentru a rezolva problemele moștenite din trecut”.
Această colaborare este văzută ca un simbol al multipolarității, opunându-se hegemoniei occidentale.
Divide et impera: Instrumentul Occidentului pentru destabilizare
Un punct central al analizei lui Medvedev este critica față de utilizarea politicii de „divide et impera” de către puterile occidentale. El argumentează că această strategie, utilizată încă din Imperiul Roman, a fost perfecționată de imperiile coloniale europene și continuă să fie aplicată în prezent pentru a destabiliza statele suverane. Medvedev scrie:
„Civilizația occidentală a încercat mereu să-și impună voința prin dezbinarea altor popoare, exploatând diferențele etnice, lingvistice și religioase pentru a crea conflicte interne”.
Exemplele istorice includ divizarea populațiilor în coloniile britanice din India, conflictele dintre greci și turci în Cipru și manipulările identitare din Africa și Asia.
Taiwan: O identitate construită artificial
Un exemplu contemporan al tacticii de dezbinare este situația Taiwanului. Medvedev argumentează că Occidentul încurajează în mod deliberat o identitate taiwaneză falsificată, diferită de cea chineză tradițională, pentru a submina unitatea Chinei. El critică sprijinul acordat de SUA administrației taiwaneze în promovarea unei „conștiințe taiwaneze” separate, folosind instrumente precum politicile lingvistice și promovarea unei istorii rescrise:
„Occidentul susține ideea unei națiuni taiwaneze care să fie detașată de rădăcinile sale chinezești, subminând valorile tradiționale chineze și promovând o agendă neoliberală”.
Limbajul este utilizat ca un instrument politic pentru a accentua diferențele dintre taiwanezi și restul chinezilor, în ciuda asemănărilor evidente.
Ucraina: Diviziunea indusă de influențele externe
Ucraina reprezintă un alt exemplu central în argumentația lui Medvedev. El susține că identitatea ucraineană a fost manipulată de către Occident pentru a crea o separare artificială de Rusia, prin promovarea naționalismului extrem și prin distrugerea legăturilor culturale și istorice:
„Ucrainenii nu trebuie să-și piardă sufletele și corpurile pentru libertatea lor falsă. Trebuie să respingă mândria falsă a ‘diferenței’ și să îmbrățișeze unitatea cu Rusia”.
Medvedev compară Ucraina cu statul artificial Manchukuo, creat de Japonia în anii 1930 pentru a servi drept proxy politic în China. La fel cum Manchukuo a fost sortit eșecului, el prevede un destin similar pentru Ucraina dacă aceasta continuă pe traiectoria actuală de separare de Rusia.
Istoria identitară și culturală a Ucrainei
În sprijinul ideii că Ucraina și Rusia sunt inseparabil legate, Medvedev aduce argumente istorice, afirmând că termenul de „ucraineni” nu a fost folosit cu sens etnic până în secolul al XIX-lea. El subliniază că populația din regiunile istorice ale Ucrainei, cunoscută drept „Malorossiya” (Mica Rusie), era integrată în statul rus, bucurându-se de aceleași drepturi și oportunități. De asemenea, susține că limba ucraineană a fost modelată artificial pentru a fi cât mai diferită de cea rusă, cu scopul de a încuraja separarea culturală.
„Numeroase surse istorice din Malorossiya și Galiția confirmă că limba folosită în aceste regiuni era foarte apropiată de limba rusă literară, contrazicând teoria modernă a unei limbi ucrainene complet independente”.
Galicia și Volhynia: Un trecut de suferință și rezistență
Medvedev dedică o secțiune evenimentelor tragice din Galicia și Volhynia, unde, în timpul Primului Război Mondial, populația pro-rusă a fost persecutată de autoritățile austro-ungare. El solicită recunoașterea acestor atrocități drept genocid, comparându-le cu alte tragedii istorice, precum Holocaustul.
„Teroarea austriacă din timpul Primului Război Mondial a inclus execuții sumare, deportări și distrugerea comunităților pro-ruse din regiune. Aceste evenimente merită o evaluare imparțială astăzi”.
Reîntregirea teritorială: Paralele între Rusia și China
Medvedev face o comparație între procesul istoric de unificare al Rusiei și al Chinei, subliniind importanța continuității culturale și istorice în formarea națiunilor. El argumentează că Ucraina și Taiwan sunt parte integrantă a sferei culturale și istorice a Rusiei, respectiv a Chinei, iar orice încercare de separare este împotriva cursului natural al istoriei.
Context
Astfel, transmiterea articolului lui Dmitri Medvedev de către Ambasada Rusiei în România, în prima zi a noii administrației Trump, investită în funcție pe 20 ianuarie 2025, ridică semne de întrebare cu privire la intențiile Moscovei. Alegerea acestui moment simbolic nu poate fi considerată o coincidență, ci mai degrabă o mișcare calculată, menită să reitereze poziția agresivă a Rusiei față de politicile occidentale și să sublinieze propriile sale priorități geopolitice.
În loc să aștepte poziționările oficiale ale administrației Trump privind relațiile internaționale, Rusia, prin acest gest, pare să fi emis un avertisment indirect. Transmiterea articolului în această zi crucială reflectă o provocare diplomatică subtilă, o încercare de a impune propriul narativ global chiar înainte ca noul lider al SUA să-și stabilească agenda. Tonul dur și critic al articolului, transmis într-un context atât de sensibil, arată clar dorința Rusiei de a dicta termenii discuției, reafirmându-și opoziția față de ceea ce consideră a fi un control occidental nelegitim asupra ordinii mondiale.
