„Rugati-va pentru fratele Teoctist”

Dupa ce a trecut printr-un nemeritat proces al Consistoriului eparhial (tribunalul Bisericii), cu catva timp in urma, preotului Ion Buga i s-a luat postul de paroh al Bisericii Sf. Gheorghe Vechi, din Capitala, si a fost mutat in alta parohie, unde refuza sa se imbisericeasca, sustinand ca acum – liber fiind – slujeste in toate bisericile, prin Cuvantul creator al lui Dumnezeu cel viu si adevarat. Pedepsirea preotului Buga, autor a peste 30 de carti de larg orizont informativ, patetice si vitale, cum putini parinti ai Bisericii Ortodoxe Romane au scris vreodata, a fost o greseala a Arhiepiscopiei Bucuresti, pentru ca in toata aceasta perioada de marginalizare, fostul paroh a scris continuu despre ce i s-a intamplat si se intampla azi in Biserica, despre criza destinului sau si a institutiei sacrale, la intrarea in noua paradigma postistorica a umanitatii mileniului trei. La capatul unei singuratati febrile, acum se afla in faza de editare a unui impresionant volum, numit „Rugati-va pentru fratele Teoctist” (o parafraza, desigur, dupa cunoscutul titlu al lui Constantin Noica, „Rugati-va pentru fratele Alexandru”, mesaj infuzat – la randul sau – de indemnul biblic si insasi esenta crestinismului, „Rugati-va pentru vrajmasii vostri”). Asezata sub semnul durerosului vers al poetului crestin Vasile Voiculescu, „O, Tara mea, mancata de jivine!”, incendiara, masiva carte a preotului Ion Buga, de peste 500 de pagini, poarta subtitlul „O istorie a Bisericii Universale vazuta din culise” si va soca foarte multa lume, laica si mai ales eclesiala, fiind o cutremurare la limita (sau mai degraba interferenta) mai multor genuri si domenii cognitive, experienta scripturala nonconformista, cum n-au cunoscut inca teologia si literatura romana.
In semn de pretuire pentru demersurile noastre consecvente, de-a lungul anilor, pe care le contesta din cand in cand, inclusiv in paginile noii sale carti, parintele Buga ne-a adus in redactie un prim exemplar al volumului, aflat intr-o faza avansata de corectura, care s-ar putea sa clatine cat de cat institutia osificata a Bisericii. Galgaind de nume reale de preoti si ierarhi, mai mari si mai mici, cunoscuti si mai putin stiuti de lume, cu care s-a intersectat de-a lungul anilor, de situatii si imprejurari concrete in care a fost implicat, fie ca simplu martor neindiferent, parintele Buga se intoarce in scris din toate razboaiele sale, unele pierdute, prea putine castigate, si continua lamurirea de sine si de altii, in aceasta carte vie ca o rana sangeranda, inca nevindecata. „Toate-s de la Dumnezeu in lume”, spune acum parintele Buga, „daca nu era daramat Templul lui Solomon, nu se raspandea crestinismul in toata lumea”. Daca parintelui Buga nu i se lua parohia Sf. Gheorghe Vechi, n-avea timp sa ctitoreasca aceasta catedrala de litere si cuvinte, dureroase si vindecatoare in acelasi timp.
Selectam in premiera de presa pentru cititorii nostri doar un scurt fragment din aceasta scriptura nelinistitoare de peste 500 de pagini, cu multe fotografii si decupaje din presa actuala, mai ales din „Romania libera” (si mai ales din pagina noastra saptamanala), carte ca o piatra unghiulara pentru destinul viitor al parintelui Buga si, poate, pentru Biserica cea vie si netrecatoare de maine.