„Cel de Sus a hotarat sa ma faca fluture, nu furnica”

Chiar daca doamna Sanda Toma recunoaste ca detesta presa, ne-a facut bucuria sa raspunda la cateva intrebari. Preocupata de multe treburi zilnice care nu o ocolesc si de spectacolul de la Teatrul National, marea actrita si-a gasit ragazul de-a trimite, prin noi, cititorilor nostri si admiratorilor domniei sale un strop de lumina, inainte de Lumina Invierii.

– Faceti parte din generatia de actori care a marcat tineretea multora dintre noi. A fost greu sa reusiti?
– Nu mi-a fost foarte greu, pentru ca nu mi-am propus „sa reusesc”. Munceam cu pasiune, cu daruire, fara sa-mi treaca prin cap ca exista vreo recompensa. Nu cred ca era doar sfanta inconstienta a tineretii, pentru ca nici azi nu ma intereseaza recompensele. Ma bucur cand le primesc, dar nu le astept si nu fac caz de ele.
– Care rol a facut ca numele dumneavoastra sa fie rostit, pentru prima oara, de iubitorii teatrului, cu admiratie si respect?
– La Craiova am luat primul premiu din viata mea, la Festivalul Tinerilor Actori, in anul 1957, cu rolul Liusea din „Antipribegie” de Arbuzov. Tot la Craiova au fost mari succese cu rasunet in Bucuresti, in urma turneelor, pentru piesele „Bumbury” de O. Wilde, in regia lui Vlad Mugur, si „Galcevii Chiogga” de Goldoni, in regia lui Dinu Cernescu. Dar piatra de temelie a carierei mele a fost „Hangita” (Mirandolina) de Goldoni, in regia lui Sica Alexandrescu, la Teatrul National din Bucuresti, in anul 1959.
– A fost teatrul o pasiune a tineretii pe care ati transformat-o in mod de viata?
– Nu. Nu visam sa devin actrita, nu dormeam cu pozele actorilor de film sub perna. Vroiam sa fiu inginer geolog. Dar nebanuitele „cai ale Domnului” m-au impins spre teatru. Ma socotesc printre putinii fericiti care nimeresc intr-o meserie pentru care au chemare, pe care pot sa o faca bine si-n care muncesc cu placere. Puteam sa fac orice meserie bine, pentru ca sunt truditoare si tenace, insa Cel de Sus a hotarat sa ma faca fluture, nu furnica.
– Credeti in influentele astrelor? Pentru cititorii nostri, v-as ruga sa va descrieti prin prisma zodiei in care v-ati nascut…
– Cred in Dumnezeu, caci astrele tot el le-a facut. Sunt Scorpion si nativii din aceasta zodie au inclinatii artistice. Prezicerile astrelor spun ca Scorpionii sunt rai de gura si avari. Nu sunt nici una, nici alta. Detest sa ma cert, de fapt nu stiu sa ma cert. Nu-mi place sa vorbesc mult si degeaba. Totusi, ii admir pe cei care reusesc „sa bata campii cu gratie”, dar nu am intotdeauna rabdare sa-i ascult. Sunt optimista si gata oricand de glume. Ma autoironizez tot timpul si, uneori, glumind, imi permit sa-i ironizez si pe altii. Dar niciodata cu rautate. Ador natura. In mijlocul ei ma intalnesc, realmente, cu Dumnezeu.
– Rolurile jucate v-au marcat viata sau ati reusit sa va desprindeti de scena pastrandu-va intimitatea personala?
– Nu rolurile mi-au marcat viata, ci experienta din viata m-a ajutat sa-mi fac rolurile. De exemplu, Grusa din „Cercul de creta caucazian”, rol pe care l-am inchinat amintirii mamei mele – de fapt, matusa mea, cea care m-a crescut – si careia ii datorez tot ce sunt astazi. Sau actualul, ultimul meu rol principal din „Comedie Rosie”, pentru care m-am „documentat” traind alaturi de toti concetatenii mei toate evenimentele importante, incepand cu refugiul din '44, Revolutia din '89 si pana in prezent.