Stiu, nu vom recunoaste niciodata ca purtam pe fata, dupa imprejurari, tot felul de masti ipocrite, bine colorate. Cititi insa cu atentie ce spune despre aceasta Seneca (filosof stoic): Iata un alt izvor insemnat de neliniste: grija de a-ti alcatui o masca, spre a nu arata nimanui chipul tau adevarat. Asa e viata multora, plasmuire si prefacatorie; e un chin sa stai mereu cu spaima ca te vede cineva altfel decat esti de obicei. Nelinistea nu ne slabeste, de vreme ce suntem incredintati ca tot atatea priviri ce ni se arunca sunt tot atatea judecati.
Iarta-ma, Seneca, dar frazele dumitale transcrise mai sus sunt adevarate numai pe jumatate. E adevarat ca purtam masti, cum spui, pentru a crea impresia ca suntem cinstiti, destepti, evlaviosi etc., insa nu cred ca avem vreo spaima, o neliniste ca ni se va vedea prefacatoria, ipocrizia de sub mastile scarbovnice pe care le purtam.
Da, purtam pe fata in fiecare zi tot felul de masti pentru a-i pacali pe semeni, voind sa trecem oameni de treaba, chiar virtuosi si, cel mai adesea, pentru a ne rezolva interesele, nu numai meschine, dar si pagubitoare societatii in care traim, fara a ne teme de judecatile acesteia.
Celor care purtam zilnic tot felul de masti – mai cu seama persoanele publice, adesea ticaloase – ni se potrivesc atat de bine aceste versuri ale lui Nichita Stanescu (pe care le reproduc din memorie, parafrazandu-le: Smulgeti-mi masca si aplaudati-ma cu palmele peste fata (sau pe obraji). Da, asa ar trebui sa fim „aplaudati”, nu cu batai din palme, cum se face in locuri publice, ci smulgandu-ni-se mastile si sa fim plesniti cu palmele peste obraji.
[acf_gallery field="creare_galerie" post_object_field="adauga_galerie" limit="5"]
