La examen ne confruntam cu o serie de solicitari care induc un grad variabil de stres. Sta in puterea noastra sa ne ajutam, intervenind cu iscusinta mintii in sensul adaptarii la stres, optimizand rezultatele.
Examenul este o adevarata incercare, chiar si pentru cei care se simt atat de bine pregatiti incat considera ca nu pot sa ii surprinda ceva.
Un examen este agent stresor deoarece solicita rezolvarea adecvata a unei serii de probleme specifice. Apoi, in mod obiectiv, exista si posibilitatea de a nu obtine rezultatul scontat. Intervine si factorul surpriza, al necunoscutului, al unor situatii prin care candidatul se poate sa nu mai fi trecut.
Pentru unii candidati, examenul este un prilej de intarire a statutului, pentru altii o amenintare. Unii sunt nerabdatori sa inceapa mai repede, altii nu stiu cum sa il mai amane. Unii tremura de emotie la gandul ca vor primi o nota, altora acest lucru le este relativ indiferent. Exemplificarea poate pune in evidenta reactii diferite, chiar opuse, la una si aceeasi situatie, uneori la una si aceeasi persoana. Diferentele provin pe de o parte din sfera personalitatii persoanei, respectiv modul cum concepe aceasta examenul, trasaturile sale de personalitate, experienta sa anterioara, iar pe de alta parte din insusi specificul examenului.
Stresul de examen are o dubla determinare: una din partea stimulului, alta din partea individului care interpreteaza situatia. Aceasta inseamna ca avem o mare influenta asupra propriilor stari de stres, atat in bine cat si in rau, de aici si importanta pregatirii psihologice.
Consecintele stresului in situatia de examen depind de intensitatea starii de stres, care la randul ei este hotarata de atitudinea noastra fata de agentul stresor, in cazul nostru examenul, si se pot finaliza cu efecte diferite: negative sau, dimpotriva, mobilizatoare.
Intr-o stare avansata de stres, persoana va resimti in plan psihic o serie de reactii dezadaptative cum ar fi: anxietate, agresivitate, stare de panica, incapacitate de concentrare, incoerenta ideilor si a formularilor, nehotarare sau decizii pripite, comportament impulsiv, apatie, plictiseala, oboseala, indispozitie. Persoana se poate "pierde cu firea", acuza blocaje, inexactitati ale memoriei sau tulburari in modul de construire a rationamentelor, este incapabila sa respecte un plan dinainte fixat, este neatenta, toate acestea fiind rezultatul si intretinand in acelasi timp scaderea increderii si stimei de sine.
Pe de alta parte, daca intensitatea stresului este moderata, ea poate sa conduca la consecinte favorabile performantei. Nerabdarea unora de a incepe proba, trairea unor stari de incordare usoara, pun organismul in starea cea mai potrivita pentru confruntare, mobilizand corespunzator resursele fizice si psihice.
Resursele individuale de adaptare la stres sunt definite ca si capacitatea cognitiva, emotionala si comportamentala de a reduce, stapani sau tolera solicitarile interne sau externe care depasesc capacitatea de raspuns automata a organismului. Adaptarea la stres implica atat existenta unor resurse reale (intelectuale, emotionale, fizice, sociale) dar, de cele mai multe ori, decurge din autoevaluarea propriilor resurse pentru a face fata evenimentelor apreciate ca fiind negative sau amenintatoare. Nu de putine ori exista o discrepanta intre resursele reale de raspuns si evaluarea acestor resurse (prezenta unor reale resurse ce sunt evaluate de persoana in cauza ca insuficiente), care genereaza de cele mai multe ori starea de stres. Factori individuali cum sunt stima de sine, asertivitatea, optimismul sau sentimetul de autoeficacitate sunt factori de protectie impotriva stresului.
S-au conturat in literatura de specialitate cateva strategii generale de adaptare la stres: reevaluarea evenimentului considerat stresant prin prisma gandirii pozitive, organizarea eficienta a timpului, invatarea unor metode eficiente de rezolvare a problemelor si de luare a deciziilor, dezvoltarea asertivitatii si a abilitatii de rezolvare a conflictelor, stabilirea si mentinerea unui suport social adecvat, dezvoltarea unui stil de viata sanatos.
Atunci cand dorim sa reducem cat mai mult cu putinta stresul (a elimina total stresul, ignorand eventual examenul, este un scop nerealist) trebuie sa ne evaluam realist resursele personale de a face fata situatiilor de confruntare si sa ne familiarizam cu tehnicile de control al stresului.
Elevii pot sa dezvolte strategii de adaptare active la stres prin confruntarea cu problema si
conturarea unor modalitati de rezolvare a acesteia, activitati prin care sa isi dezvolte abilitatile de management al stresului prin asimilarea unor tehnici de organizare a timpului, metode de invatare si optimizare a memorarii.
Cei care prezinta un nivel ridicat al stresului au nevoie din partea specialistului de sprijin, incurajare, consiliere, sustinere morala. Mai putin frecvent se solicita sprijin pentru asimilarea unor metode de invatare si de combatere a stresului.
Sunt necesare activitati prin care elevii sa isi dezvolte abilitatile de management al stresului prin asimilarea unor tehnici de organizare a timpului si o abordare adecvata a invatarii, prevenind astfel aparitia simptomelor caracteristice stresului.
Managementul stresului:
1. anticiparea perioadei de examene si realizarea unui plan de actiune;
2. constientizarea reactiilor la stres:
– identificarea si exprimarea emotiilor fata de anticiparea evenimentului (anxietate, iritabilitate, disconfort, frustrare);
– identificarea reactiilor emotionale imediate (iritabilitate) si de lunga durata (neajutorare, apatie) fata de eveniment;
– identificarea reactiilor comportamentale si fiziologice privind evenimentul (izolare, evitare, stare fizica de rau);
– identificarea reactiilor cognitive fata de eveniment (ce cred despre eveniment, ce cred despre capacitatea mea de a face fata evenimentului);
– evitarea autoblamarii sau a blamarii altora pentru eveniment;
– identificarea tendintelor neadaptative ale gandirii fata de eveniment si fata de sine;
– reevaluarea evenimentului interpretat ca fiind stresant prin prisma gandirii pozitive;
3. dezvoltarea unor abilitati si comportamente de management al stresului:
– dezvoltarea comunicarii pozitive cu ceilalti;
– invatarea tehnicii de a spune NU, mai ales la ce nu concorda prioritatilor perioadei de examen;
– identificarea si rezolvarea conflictelor atunci cand apar;
– invatarea metodelor de rezolvare a problemelor si de luare a deciziilor;
– invatarea unor metode de relaxare;
4. stabilirea si mentinerea unui suport social adecvat:
– solicitarea ajutorului direct si receptivitate fata de acesta;
– mentinerea relatiilor de prietenie;
5. dezvoltarea unui stil de viata sanatos
– mentinerea unei greutati normale
– practicarea regulata a exercitiilor fizice
– practicarea unor exercitii de relaxare
– practicarea unor comportamente alimentare sanatoase
6. dezvoltarea stimei de sine
– stabilirea prioritatilor si limitelor personale
– participarea la activitati care dezvolta stima de sine
– stabilirea unor scopuri realiste
Principiile de management al timpului in vederea pregatirii examenului urmaresc revizuirea prioritatilor si progresul realizat in atingerea scopului, analizarea realista a standardelor. Orice activitate finalizata cere o pauza inainte de a trece la alta si chiar o recompensa.
