Fostul lider al minerilor susţine într-un interviu pentru România liberă că ortacii au ajuns la București pe 14 iunie 1990, la o zi după ce a început oficial mineriada. Mai mult, Cozma spune că Liga Studenților și Facultatea de Drept au fost vandalizate de militarii conduși de colonelul Kuki Borislavschi, cumnatul lui Petre Roman.
În urma evenimentelor sângeroase din iunie 1990, Miron Cozma spune că a fost momit de Ion Iliescu cu mai multe funcții politice, ba chiar cu un teren de 7.000 mp în cartierul Primăverii. La un moment dat, Viorel Hrebenciuc i-ar fi propus să fie numit ambsador sau chiar ministru de Interne.
R.L.: Aţi avut vreun rol în revolta împotriva regimului comunist din Valea Jiului?
Miron Cozma: Eu sunt unul dintre semnatarii punctului 8 de la Timișoara. Idealurile Revoluției au fost anticomuniste. În 1989, am făcut cea mai rapidă Revoluție pentru că, după anul 1977, în toată Valea Jiului, la toate unitățile miniere era securitate și miliție. Culmea, în mină erau trei soldați. Eram încorsetați de regimul comunist.
Mi-am trimis oamenii la Timișoara, unde am avut 31 de mineri împușcați. Unul dintre motivele pentru care sunt supărat pe Ion Iliescu este că la ordinul lui l-au împușcat pe Nicolae Gociu (miner, 23 de ani, ucis în decembrie 1989 – n.r.). El s-a dus peste Iliescu și i-a spus că nu vrea să fie președintele lui.
Dar cum ați ajuns ca lider al minerilor în București?
M.C.: În ianuarie 1990, nu am fost cu minerii la București. În februarie, m-a rugat directorul de la Mina Lonea să vin cu minerii la București. Mi-a zis că pe mine mă iubesc minerii. Într-adevăr, ei mă iubeau și eu îi băteam. Pe 24 martie m-au ales președintele minerilor pe Valea Jiului. În perioada respectivă, tovarășul Ion Iliescu, când a văzut că am fost ales lider de sindicat, mi-a infiltrat oameni în zonă. Să vă spun un secret. Știți cine a închis primele mine în Valea Jiului? Miron Cozma! Nu eram tâmpit să dărâm casele momârlanilor pentru o jumătate de strat de cărbune. Ulterior urma să închid Mina Aninoasa. Or, ei, când au văzut chestia asta, l-au infiltrat pe un securist, Nicolae Cămărășescu, care a fost angajat ca inginer electromecanic. Au luat un inginer de la mine, pe Cornel Burlec, și l-au pus ministru adjunct la Ministerul Minelor. Mai era unul Cârlig Frederic, care era anti-Cozma.
Cine a chemat minerii la București?
M.C.: În iunie 1990, am oprit exodul minerilor. Petre Roman a vrut să aducă 10.000 de mineri la București. Sunt acte prin care pot demonstra că, la București, au venit doar 25 de vagoane de mineri. Păi, intrau în 25 de vagoane 10.000 de oameni? Au fost doar 1.500 de mineri care au fost cantonați la Polivalentă.
Pe ce dată au ajuns minerii în București?
M.C.: Minerii nu au ajuns pe 13 iunie la București. Au ajuns pe 14, pentru că un „nebun”, inginerul Ioan Mănuncu de la Regionala Craiova, a decuplat curentul de la regională. Trenurile, în loc să ajungă pe 13, cum a vrut tovarășul Iliescu, au ajuns pe 14 iunie. Dacă minerii nu au fost pe 13 iunie în București, cine i-a împușcat pe oameni în Piața Universității? Cine i-a împușcat la Poliția Capitalei? Cine i-a împușcat pe oameni la Televiziunea Română? Cine i-a bătut și arestat pe oameni, dacă minerii nu erau în București?
Ce s-a întâmplat după ce ați ajuns?
M.C.: Pe 14 iunie am venit la București îmbrăcat civil. Eu am ajuns la București în jurul orei 13, în Gara de Nord. De acolo ne-am dus la Guvern. Acolo a ieșit Ion Iliescu în balcon. Eu nu am fost în balcon. A trimis tovarășul Ion Iliescu după mine, dar am refuzat. Atunci tovarășul Iliescu a manipulat mulțimea și a zis să meargă Cozma cu minerii lui în Piața Universității să facă curățenie. Am ajuns în jurul orei 15. Nu mai era nici dracu’ acolo. Au adus mașini, minerii au încărcat arsurile alea, au spălat cu furtunurile zona.
În aceeași perioadă am pus niște oameni de la Mina Lonea în față la Intercontinental să nu pățească ceva oamenii cazați acolo. Nu am vrut să intre nimeni acolo. Atunci am auzit că l-au luat prins pe Marian Munteanu.
Cine îl bătea pe Marian Munteanu?
M.C.: Îl băteau unii pe Marian Munteanu îmbrăcați în salopete. Nu erau mineri. Și eu m-am dus peste ei cu doi din băieții mai sănătoși așa, de la Lonea, care au venit cu mine. Eu, hotărât să-l salvez pe ăla, mi-am furat câteva palme și picioare de la ăia. Atunci au sărit ai mei să-i rupă cu bătaia. Au fugit. L-am luat pe Munteanu și l-am băgat în fântâna arteziană de la Universitate până a venit salvarea. După ce l-am băgat în salvare, am plecat și noi.
Unde au plecat minerii de la Universitate?
M.C.: Noi, minerii, am fost cantonați la Sala Polivalentă. Atenție, nu la complexul expozițional. La Polivalentă ni s-a pus Campionatul Mondial de Fotbal pentru că la națională juca Daniel Timofte, unul din copiii din Valea Jiului. Atunci aud că minerii au devastat Facultatea de Drept. Am luat o mașină și m-am dus acolo. Pe scara Facultății de Drept am văzut niște oameni îmbrăcați în salopete care cărau mașini de scris, documente, xeroxuri. Tot felul de lucruri. M-am dus la ei și i-am întrebat: „Ce faceți, mă, aici, cine sunteți voi?”. Mi-au spus că sunt mineri de la Paroșeni. I-am întrebat cine e director la Paroșeni și nu știau. I-am tras una ăluia de a căzut.
După ce l-am bătut pe ăla, a venit la mine un civil. M-a luat după cap. Mi-a dat o carte de vizită. Era colonelul Dimitrie Borislavschi, zis Kuki. Mi-a spus: „Miron, eu sunt Kuki Borislavschi, cumnatul lui Petrică Roman. Petrică m-a trimis aici, la Liga Studenților și Facultatea de Drept, pentru că se presupune că au droguri și arme. De aici urmează să mergem în Regie, că și acolo au arme”. I-am spus că dacă aflu că intră peste studenții din Regie îi caut cu minerii și pe el, și pe Petrică, în tot Bucureștiul.
De acolo m-am dus la rectorat. Am găsit doi profesori universitari – Nicolae Popa și Corneliu Bârsan. Le-am spus că sunt liderul minerilor și că oamenii de acolo nu sunt mineri. Mi-au spus că știu, că sunt cei de la Armată cu Kuki, care le-a spus și lor că are ordin de la Petre Roman să intre să vadă ce au studenții de la Ligă. M-au rugat frumos să îi opresc să nu intre în cămine. Le-am spus ce am vorbit cu Kuki.
Ce se întâmpla dacă ajungeați pe 13 iunie la București?
M.C.: Dumnezeu a făcut să nu ajungem la București pe 13 iunie. Era un întreg scenariu cu milițieni și militari îmbrăcați în salopete de la IMGB, ca să fie confundați cu minerii. Îți spun că Armata a spart Liga Studenților și Facultatea de Drept. Militari îmbrăcați în salopete de la IMGB erau conduși de cumnatul lui Petre Roman, colonelul Kuki Borislavschi. Pe cei doi profesori universitari i-am luat martori și au dat declarații în 1999, în care au spus că numai intervenția mea a făcut ca Armata să nu intre în căminele studențești. În 2000, tovarășul Iliescu ajunge președinte și procurorul Dan Voinea îmi spunea atunci că au dispărut declarațiile celor doi. De ce? Pe Nicolae Popa l-a pus președintele Curții Supreme de Justiție, iar pe Bârsan la CEDO. Am recuperat declarațiile și acum sunt la dosar. Pe Kuki Borislavschi l-a pus atașat militar la Bruxelles.
Minerii i-au bătut pe oameni în București?
M.C.: Când a început Piața Universității, am avut în permanență patru oameni care mă înregistrau. E o înregistrare cu un comunicat semnat de mine și citit de Marian Munteanu în Piața Universității, în care se spune că minerii nu vor veni împotriva Pieței Universității. Eu am luptat la Revoluție și nu am vrut să iau nimic de la tovarășul Iliescu și nici de la tovarășul Băsescu. Nu am luat nimic.
Dar ce au vrut să vă dea?
M.C.: Dar ce nu au vrut să îmi dea? La un moment dat, a vrut să îmi dea 7.000 mp de pământ în Primăverii. Pe urmă, tot felul de funcții politice. Au vrut să mă facă ministrul Minelor, pe urmă ministrul Industriilor. La un moment dat, Viorel Hrebenciuc mi-a pus pe masă harta lumii să îmi aleg țara în care vreau să mă duc ambasador. În 1994 au vrut să mă pună ministru de Interne.
Cine a fost colonelul Kuki Borislavschi
Fostul premier al României Petre Roman a încercat în ultimii 27 de ani să se debaraseze de evenimentele din 13-15 iunie 1990, însă a uitat că a aprobat verbal „Planul de evacuare a Pieței Universității”, în data de 12 iunie 1990. Mai mult, cumnatul său, colonelul Dimitrie Borislavschi, a fost acuzat în 1998 pentru evenimentele din iunie 1990. Numele lui Borislavschi apare în dosarele Parchetului Militar pentru că în acele zile a avut misiunea de a coordona „minerii”.
În cuprinsul rezoluției de disjungere din data de 19.12.2007, dispusă de Secția Parchetelor Militare în dosarul nr. 75/P/1998, colonelul Dimitrie Borislavschi a fost acuzat împreună cu alți trei generali și cinci ofițeri de săvârșirea infracțiunii de subminare a puterii de stat. „Faţă de generalii şi ofiţerii enumeraţi, precum şi faţă de persoanele civile, s-a dispus începerea urmăririi penale la datele consemnate, ca urmare a faptului că, în exercitarea atribuţiilor funcţiilor pe care le-au îndeplinit, au determinat forţele militare ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale şi S.R.I., precum şi grupuri mari de persoane civile din bazinele carbonifere Valea Jiului, Gorj, Prahova, Bacău şi din centrele industriale Galaţi, Buzău, Călăraşi, Braşov, Constanţa, Alexandria, Slatina şi Albă Iulia să intervină în forţă pentru reprimarea demonstranţilor din Piaţa Universităţii Bucureşti, precum şi a opozanţilor politici din acea vreme”, se menționează în rezoluția de disjungere.
În anul 1998, Borislavschi a plecat din Ministerul de Interne în funcția de consilier al ministrului Apărării Naționale, Victor Babiuc. Pe 30 iunie 2001, Borislavschi a fost avansat de Ion Iliescu în gradul de general de brigadă.
COMPLICI. Internele, Armata și SRI, implicate
Parchetul General al României a anunțat pe 23 decembrie 2016 că procurorii militari au început urmărirea penală pentru crime împotriva umanității în dosarul „Mineriada 13-15 iunie 1990”. Printre cei acuzați se află fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu, fostul prim-vicepreședinte al Frontului Salvării Naționale – Dumitru Nicolae, fostul director SRI – Virgil Măgureanu, fostul adjunct al procurorului general al României și fost șef al Direcției Procuraturilor Militare – general (r) Cristian Mugurel Florescu.
„În perioada 11-15 iunie 1990, inculpaţii au decis, organizat și coordonat un atac generalizat și sistematic, lansat împotriva unei populații civile, respectiv împotriva manifestanților din Piața Universității din București, precum și a populației municipiului București, atac care a implicat participarea forțelor armate ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și a unui număr de peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării, atac ce a avut următoarele consecințe: uciderea prin împușcare a 4 persoane și rănirea a 3 persoane; vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1.269 de persoane; privarea de dreptul fundamental la libertate, pe motive de ordin politic, a unui număr total de 1.242 de persoane”, susțin procurorii militari.
ABUZ. Cum a început mineriada
Partidul Național Creștin Democrat, Partidul Național Liberal și Partidul Social Democrat Român au cerut, într-un comunicat, autodizolvarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și constituirea unui nou consiliu în care să fie reprezentate toate forțele politice ale țării. Conducerea provizorie a țării, în fruntea căreia se afla președintele Ion Iliescu, nu a acceptat solicitarea și, ca urmare, cele trei partide au anunțat organizarea unei manifestații de protest pentru data de 28 ianuarie 1990.
Ulterior, protestele din Piața Universității au continuat. Pe 22 aprilie 1990, populația nemulțumită de regimul politic impus de Ion Iliescu a continuat să protesteze la Universitate și s-au intensificat după alegerile din 5 mai 1990. La data de 12 iunie 1990, în baza Hotărârii Guvernului și a comunicatului Procuraturii Generale a României, Ministerul de Interne, în cooperare cu Serviciul Român de Informații, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Sănătății și Primăria Capitalei, a discutat și adoptat concepția și planul de acțiune pentru degajarea Pieței Universității. La acțiune au luat parte 1.400 de militari de la Ministerul de Interne, efective SRI, 80 de militari de la Poliția Militară a Armatei. Acțiunea urma să fie sprijinită de 2.000-3.000 de muncitori de la întreprinderile din București.
În urma acestei decizii, evenimentele din Piața Universității au luat amploare.
