Nu ma intereseaza succesul de moment

Face parte din generatia tinerilor care, chiar daca nu poate fi lipsita de modernism, nu e atrasa numai de muzica dance, pop sau alte asemenea genuri. Crescuta intr-un oras aproape european, am numit Sibiul, Gabriela Tuta, spre deosebire de alte fete din generatia ei, si-a gasit ca pasiune folclorul.

– Ce afinitati exista intre lumea cantecului popular si lumea cifrelor, avand in vedere ca urmezi o facultate care, privind din afara, n-are nimic comun cu pasiunea ta?
– Mereu am fost constienta ca trebuie sa urmez o facultate, si nu oricare, ci aceea care sa se plieze perfect sensibilitatii mele si sa fie in pas cu cerintele vremurilor. De aceea am ajuns in lumea cifrelor si nu numai. Sunt, intr-adevar, studenta la ASE – Facultatea de Administrare a Afacerilor din Bucuresti si la cea de Drept din Sibiu. Pot spune ca ma situez intre trei „lumi”: cea a cifrelor, a cuvantului si a muzicii. Nu-i usor deloc, dar sper sa trec frumos peste etapele acestea.
– Ai incercat vreodata sa le explici prietenilor tai ce inseamna muzica traditionala, cea care a insotit dintotdeauna sufletul oamenilor, la bine si la rau?
– Prieteni am prea putini, iar cei care ma inconjoara sunt tineri de inalta calitate, care stiu ce inseamna cantecul popular si chiar inteleg mesajul. Eu doar i-am ajutat sa faca diferenta intre comercial si autentic, caci nu toata muzica populara de azi este cu adevarat de calitate… Prea putini interpreti mai pastreaza acel parfum al cantecului popular vechi, desprins din vatra satului si incarcat cu sentimente si frumusetea interioara a bunicilor nostri – asa cum imi place sa le spun batranilor care au mai ramas prin satele noastre. Daca unii tineri nu prea au la inima acest gen de muzica, nu am multe de zis. E treaba lor. Exista o vorba bine cunoscuta: „Spune-mi ce asculti ca sa-ti spun cine esti”.
– Vazand cu cata pasiune canti, ce lumina ai pe fata atunci cand esti pe scena, tind sa cred ca nu vei face precum Andra, care, poate stii, a debutat cantand muzica populara, iar acum a devenit una dintre cele mai bune voci pop…
– Pana ajungem acolo unde ne este locul, avem multe cautari… Eu am cantat, cand eram mica, muzica usoara. Dupa o vreme, viata m-a purtat pe alt drum. Imi doream din tot sufletul sa imbrac hainele noastre populare si sa cant doinele sibiene. Nu as mai putea renunta la acest univers al cantecului pe care Lucretia Ciobanu, „Doamna muntilor”, l-a dus pe culmi nebanuite. Crescuta si leganata de cantecul din Marginimea Sibiului, ma simt un om al satului de oieri, acei oameni care-si petrec tineretea langa turmele de oi, umbriti de codri si luminati de razele lunii.
– Ai doar 19 ani… Ai obtinut premii la diferite concursuri de folclor. Ti-au influentat viata in vreun fel aceste succese?
– Chiar daca am primit multe premii, acestea nu mi-au schimbat structura spirituala sau comportamentul fata de societate. Am ramas la fel de modesta, cu mari idealuri. Nu sunt o infatuata, asa cum se intampla cu multi dintre cei care ajung in fata camerelor de luat vederi. Pe mine m-au ambitionat premiile obtinute. Nu ma intereseaza succesul de moment, dar nici nu doresc sa cersesc aplauze si aprecieri gratuite.
– Intre cantecul popular si alte genuri muzicale, mult mai accesibile pentru a ajunge in topul vedetelor, care crezi ca reprezinta o incarcatura sufleteasca mai aparte?
– Puterea muzicii adevarate este nespus de mare. Dintre toate artele, ea, muzica, este cea mai expresiva, cea mai comunicativa si are, cu adevarat, o inraurire binefacatoare asupra sufletului omenesc. Eu consider ca, pana la urma, nu conteaza genul de muzica pe care-l canti, ci trebuie sa „arzi” pentru ceea ce faci, sa simti ca respiri muzica.
– Generatia ta, trebuie sa recunosti, considera folclorul ca pe ceva invechit, iesit din… moda. Sunt chiar unele prejudecati. Vei putea schimba aceste prejudecati prin forta cantecului pe care-l aduci in fata publicului?
– Vremea trece, vremea vine… Lumea este, intr-adevar, intr-o permanenta schimbare. Folclorul nu poate sa tina pasul… modei. Speranta mea este ca, nu peste mult timp, tinerii sa asculte si sa pastreze cu multa sfintenie folclorul autentic. Cine nu-si respecta radacinile, stramosii si neamul este condamnat la disparitie. Mai ales acum, cand vremurile sunt asa cum sunt, trebuie sa ne aplecam mai mult spre tot ce inseamna cultura si spirit traditional.
– Pe langa cantec, ce alte pasiuni iti „tulbura” tineretea?
– Ca orice tanar, am multe pasiuni, dar dusmanul meu e timpul. Pentru mine cel mai important este sa acord multa atentie folclorului. Reusita in arta depinde foarte mult de cantitatea orelor de munca. Daca n-as canta, probabil as fi un colectionar notoriu de costume populare si de obiecte de arta.