„Imi place sa navighez in ape tulburi, pe valuri mari”

Uitandu-te la el, parca nu imbatraneste. Buna dispozitie, umorul si bucuria care-i stralucesc in priviri, toate la un loc, le dau celor ce-l asculta putere si ingandurare. Mereu aproape de public, George Mihaita ramane actorul care-ti intoarce sufletul cu fata spre… soare.
– Sa incepem discutia noastra cu o intoarcere in timp. Ai fost un tanar rebel?
– Nu. Lucian Pintilie a fost un rebel. Rolul pe care-l jucam in „Reconstituirea” era al unui pusti rebel. E adevarat ca nu i-am cantat in struna sistemului. Poate era o forma de rebeliune.
– Debutul in teatru cand s-a produs, unde si cine ti-a deschis usa spre succes, avand incredere in calitatile de actor ale lui G. Mihaita?
– Eram in anul IV de institut si am fost solicitat sa joc la Teatrul National in „Coana Chirita”, rolul Gulita in locul lui Popovici Poenaru, care ramasese in Canada. O mare bucurie sa joc atunci alaturi de Florin Piersic, Draga Olteanu Matei, Ileana Stana Ionescu, Silvia Popovici etc. Am primit o scrisoare de multumire de la Radu Beligan. Momente unice.
– Ani de-a randul, multi tineri ramaneau extaziati atunci cand pe scena recitai versurile lui Marin Sorescu. Era un univers poetic pe care multi dintre cei care te ascultau nu-l cunoasteau. Prin modul in care recitai aduceai poezia aproape de sufletul tinerilor, facandu-i sa inteleaga poezia soresciana. De ce crezi ca astazi tinerii actori nu mai abordeaza poezia?
– Pe vremea aceea nu erau atatea mijloace de informare. Nu prea existau alternative. Lumea se refugia in carti, in spectacole de poezie si muzica. Aveau timp oamenii sa asculte poezie. Nu alergau de bezmetici dupa bani. Eu am trait din poezie recitand-o. Am spus poezii la Ateneul Roman, la Polivalenta si pe stadioane. Actorii tineri nu abordeaza poezia pentru ca nu au cui s-o spuna?! Eu si astazi gasesc locuri unde recit din Sorescu.
– Ai nostalgia anilor in care alaturi de actori precum Fl. Pittis, Gelu Colceag, Anda Calugareanu etc. erati preferatii tinerilor si, in general, ai spectatorilor care umpleau pana la refuz salile de teatru sau de spectacole?
– Nostalgia unor ani o ai cand nu prea mai ai ce spune sau cui spune. Eu am gasit resurse diverse pentru a ma adresa publicului de acum. Teatrul de Comedie, revista „Salut” cartea „Dramele Adolescentilor”, emisiuni tv sunt tot atatea mijloace prin care ma adresez tinerilor.
– A existat in cariera actorului G. Mihaita un moment de cumpana?
– Nu. Au fost insa momente de nemultumire, de cautari, de insatisfactii. Am gasit mereu resurse pentru a continua CURSA.
– Stiu ca ai doi baieti. Care dintre ei s-a indreptat spre… scena?
– Am trei baieti. Tudor cel mare, un ziarist extraordinar, angajat la TV Sport. Despre ceilalti doi ingerasi ( 3 si 2 ani) e devreme sa ne pronuntam. Amandoi au dar pentru… actorie.
– Cum iti incarci „bateriile” dupa o zi de munca?
– Iesind in parc cu cei mici, la un tenis cu Malaele, citind o noua piesa, la un pahar la „Jos Palaria”, la un spectacol de teatru.
– Esti directorul Teatrului de Comedie. E mai grea munca de director decat cea de actor?
– Nu se compara. Munca de actor e o munca titanica. Cea de director e floare la ureche. Cu precizarea ca e bine sa ai in spate o experienta artistica indelungata, succes in meserie, in afaceri, sa vezi partea plina a paharului, sa fii optimist, sa ai bani etc.
– Umorul cu care esti inzestrat de la mama natura te-a ajutat sa treci peste momente nepla cute in viata?
– E foarte adevarat. Va dau un exemplu. Trebuia sa spun o poezie prin anii '80 la o sala plina de copii. In sala era ministrul Culturii de atunci, Suzana Gadea. Eu am spus poezia „Zdreanta” la modul „Asteptand un ceas sau doua”… troleibuzul. A venit la sfarsit Suzana Gadea si mi-a spus: „Mihaita, tu esti tampit?” „Da, tovarasa ministru!”. A-nceput sa rada.
– Este scena Teatrului de Comedie o rampa de lansare a tinerilor actori?
– Pot spune cu mandrie da! Si nu numai pentru actori tineri, chiar si pentru regizori. Proiectul nostru „COMEDIA TINE la TINEri” sta marturie. Zeci de actori tineri se regasesc in acest proiect. „Doi tineri din Verona” in regia dlui Felix Alexa ar fi un exemplu. Daca nu pregatim de acum viitoarele vedete ale teatrului…
– Mai urci pe scena sau doar conduci „echipajul” pe valurile atat de involburate ale zilelor noastre?
– Imi place sa navighez in ape tulburi, pe valuri mari. Joc in doua piese de succes ale teatrului: „Bani din cer” si „Poker”. Vi le recomand. Repet in „Revizorul” in regia lui Horatiu Malaiele. „Sant tanar, doamna…” Nu ma opresc.