La o aruncatura de bat de ruinele fostelor ferme agricole model din comuna 1 Decembrie, de unde in urma cu 16 ani se aprovizionau Ceausescu si membrii CC, in satele situate de-a lungul drumului spre Giurgiu legumicultura constituie aproape singura sursa de existenta a localnicilor. Varza, rosii, salata, dovlecei, toate iau drumul Bucurestilor. Afacere de sezon cu profit minim pentru cultivatori, dar maxim pentru samsari, care le revand apoi in piete la pret dublu.
„Hai la Liviu, ca acum taie aisbergul”, ne spune primarul din Adunatii Copaceni, George Dinca. Cu toate ca ne indoim ca in atmosfera prafuita si aproape torida din apropierea Capitalei ar putea supravietui vreun ghetar, ne luam dupa primar. Ajungem pe o tarla de unde mai multi barbati si femei culeg de zor ceva care pare a fi varza si o incarca in ladite, in asteptarea camionului.
„Nu e varza, e un soi special de salata pentru McDonald's, pe care o preia firma Eisberg”, ne spune proprietarul exploatatiei agricole, Liviu Rusu. In acest fel lamurim si misterul ghetariei si il descoasem in continuare in privinta afacerii sale. Practic, este vorba de un business similar lohn-ului. Rasadurile le aduc cei de la Eisberg din Ungaria si tot ei preiau produsul finit, pe care-l livreaza apoi catre fast-food-urile McDonald's din toata tara.
Rusu primeste la livrare 0,5 euro pentru kilogramul de salata, care este cultivata pe o suprafata de 2.000 mp. Salata este cultivata de doua ori pe an, primavara si toamna, recolta unui sezon fiind de aproximativ 25 de tone.
Samsarii fac legea
Taranii giurgiuveni si ilfoveni nu se mai duc, ca odinioara, sa-si vanda legumele in pietele din Bucuresti. Ii intrebam de ce, iar raspunsul vine prompt, chiar daca interogativ: „Ne dati dumneavoastra taraba si ne asigurati protectie fata de mafia tiganilor din piete?”.
Acum, taranii au ramas simpli producatori, a caror marfa este preluata de samsari, care o revand apoi de doua ori mai scump. Cu toate acestea, afacerea merge. Dupa spusele primarului, din cele 2.800 de gospodarii din Adunatii Copaceni, mai mult de 1.000 traiesc din legumicultura. Inclusiv primarul, care se axeaza insa mai mult pe cultivarea florilor, a tuberozelor mai exact.
Si la 1 Decembrie, afacerea este in floare. De aceasta data, in sistem privat, pentru ca de serele lui Ceausescu s-a ales praful si pulberea, cu exceptia a cateva hale inchiriate catre romani, chinezi sau arabi. Aici se fabrica acum cabine de dus chinezesti, conserve de peste si Garrone.
Solariile sunt in curtile oamenilor. La fiecare poarta, pe un scaunel, stau cate o varza, un dovlecel sau o salata, in asteptarea cumparatorilor, care vin cu camionul sau cu Dacia Papuc. Nea Tanase din satul Copaceni cultiva capsuni, dar si varza si gulii si se plange ca nu-l mai tin puterile. In schimb, sotii Marin sunt ajutati la muncile campului de fiul lor, Ionut, care este si viceprimar la 1 Decembrie. „Cum termin treaba la primarie, trec la sapa, la varza, dovlecei si rosii”, spune Ionut Marin. La fel si dimineata, inainte de inceperea programului.
Barbati in putere, femei, copii, batrani, cetateni simpli, dar si primari si viceprimari, in jurul Bucurestilor toti isi asigura existenta sau isi rotunjesc veniturile din legumicultura.
[acf_gallery field="creare_galerie" post_object_field="adauga_galerie" limit="5"]
