» Romania are, la Bicaz, unul dintre cele mai mari lacuri artificiale din Europa. Aici navigheaza noua vapoare de pasageri, pe care lucreaza 14 marinari cu acte in regula.
» Navigatorii de pe Lacul Bicaz au acelasi statut, din punctul de vedere al studiilor si al obligatiilor, ca si colegii lor de pe navele maritime. "Marea dintre munti", cum
i se spune printre localnici, are statut de zona de navigatie de rangul III.
Vaporul da semnalul de plecare.
Un suierat lung si toate vaile din jur rasuna. Auzi "drumul" sunetului, cum se izbeste de crestele muntilor si se intoarce spre noi. Masinaria din fier, de 100 de tone, se desprinde usor de ponton, iar capitanul Gelu Savin, inalt, spatos, cu fata rotunda, arsa de vant, invarteste carma cu dibacie, zicandu-ne ca a invatat cum sa se strecoare printre curentii din adancuri. "Daca nu stii cum sa-i stapanesti, iti invartesc nava de nu te vezi", zice omul de langa noi, apoi ne arunca un zambet din coltul gurii. "Daca as aduce marinari de pe Dunare, nu s-ar descurca aici sa puna nava la ponton ori sa iasa in larg. E mai simplu de navigat pe Dunare, unde stii ca e un singur curent", suiera printre dinti vocea comandantului. Mecanicul de bord, Virgil Daraban, ne anunta ca acum "zburam" cu vaporul, ceea ce, cu siguranta, ar fi greu de crezut. Numai ca datele problemei se apropie de un asemenea "vis". Navigand cu vaporul "Resita", ne aflam acum exact la 505 metri deasupra nivelului marii.
"Marea dintre munti"
La prima vedere, ti se pare ca muntii s-au dat la o parte sa faca loc "marii", care se intinde pe o lungime de 40 de kilometri. Imaginati-va "sarpele" acesta, de cel putin un kilometru latime, care are un volum de apa de aproape 1,3 miliarde de metri cubi. Ceahlaul nu e departe, ii vedem varful incotosmanat de cativa nori razvratiti. Ei bine, aici se afla "marea dintre munti", cum ii spun unii. E vorba de Lacul Izvorul Muntelui sau Bicaz. A doua varianta e mai des utilizata. Navalnicele ape ale Bistritei au fost incatusate in 1960 in spatele unui baraj care are grosimea de peste 100 de metri la baza. S-a format astfel cel mai mare lac artificial din tara noastra. La inaugurare, cu 48 de ani in urma, era al doilea in Europa ca intindere si ca volum. Localnicii povestesc si azi despre noua sate care au ramas pe fundul "marii", mii de oameni fiind stramutati pe crestele muntilor din jur, inainte ca vetrele stramosesti sa fie inghitite de ape. si tot acolo, in adancuri, au fost incatusate pe veci legende despre haiducii din alte timpuri, care haladuiau pe Valea Bistritei.
Ziua Marinei
Nu intamplator, lacul e asemuit cu marea, pentru ca aici, la Bicaz, e singura zona montana din Romania unde, de aproape o jumatate de secol incoace, se sarbatoreste Ziua Marinei pe 15 august, asa cum o fac toti marinarii – mateloti de apa sarata ori de apa dulce. Ba mai mult, se poate spune ca, in timp ce flota Romaniei – cea de pe Marea Neagra – a disparut dupa 1990, iata ca a fost salvat totusi ceva. E vorba de flota de pe Lacul Bicaz, unde circula si azi noua vapoare. Sigur ca acolo unde sunt ambarcatiuni, musai trebuie sa fie si un port, cu tot cu Capitanie si Politie Navala. Portul Bicaz, inaugurat in 1960, e si acum in plina activitate. Am vrut sa-i cunoastem si noi pe marinarii de munte. Sunt meseriasi in toata puterea cuvantului. Nu exista vreo diferenta intre cei care navigheaza la Bicaz si colegii lor care ies cu vapoarele pe marile si oceanele lumii. Ca sa navighezi pe apa de la munte, trebuie sa urmezi aceleasi scoli marinaresti, sa ai aceleasi acte si sa te duci periodic la acelasi tip de control al sanatatii. Ca sa nu mai spun ca marinarul de pe Bicaz poate sa se transfere fara probleme de pe "vaporul montan" pe altul care pleaca peste mari si tari. Sau invers. Cum e, spre exemplu, capitanul de pe "Resita", nava pe care am urcat si noi cand am iesit pe Lacul Bicaz. Auzim de la Gelu Savin ca, inainte sa vina aici, in 1992, a lucrat ani buni pe nave maritime.
Norme europene de navigatie pe Lacul Bicaz
Majoritatea vapoarelor de la Bicaz sunt nave de pasageri. Vapoarele sunt zdravene deoarece adancimea apei ajunge pana la 105 metri. Nava-amiral care circula intre munti e "Resita", cu o lungime de 24 de metri si o capacitate maxima de 100 de pasageri. Normele europene au impus insa restrictii, pentru siguranta navigatiei, asa ca pe vapor pot urca cel mult 50 de calatori, la care se adauga trei marinari, intre care capitanul si mecanicul. Pentru fiecare calator exista cate o vesta de salvare. Din fericire, pana in prezent n-au existat accidente "maritime". Dar au fost destui care si-au pierdut viata in apele Bicazului, de-a lungul timpului, dintre cei care au venit pe malul apei, la gratar, si au vrut sa faca baie. si cum suntem la "mare", trebuie sa fie si salvamari prin zona. Noroc ca in port lucreaza in total 14 marinari, asa ca, in caz de pericol, se da alarma, iar o salupa de interventie porneste imediat in actiune.
Valuri de un metru
Vaporul pe care ne aflam inainteaza cu numai 25 de kilometri pe ora. Viteza nu se masoara aici in noduri, ca pe mare, ne explica seful navei. O cursa normala dureaza o jumatate de ora. Dar pot fi si plimbari mai lungi, de patru ore, in cazuri speciale. "Suntem in zona a III-a de navigatie", adauga mecanicul. Zonele de navigatie se delimiteaza dupa inaltimea valurilor. Prima e cea maritima, a doua e cea fluviala, iar ultima e reprezentata de lacuri. Aici, la Bicaz, e liniste acum. Apa e atat de linistita incat iti da senzatia ca ai putea sa calci pe ea. Dar lacul poate sa fie si foarte "nervos", mai ales in amonte, unde se formeaza valuri de un metru inaltime pe vreme rea. Asa isi aminteste nea Gelu ce s-a intamplat cu multi ani in urma. Era pe un remorcher, cand l-a prins furtuna, chiar in mijlocul "marii". Puhoaiele de apa zgaltaiau vasul, vantul batea cu putere, ziua se transformase in noapte din cauza norilor, iar din cer a cazut la un moment dat o "ploaie" de crengi. "Rafalele au maturat muntii din jur, apoi cioturile au fost aruncate in apa", povesteste omul, ingrozit si acum de ceea ce a vazut atunci.
Insule de gunoi
Dar se intampla ceva, la un moment dat, in calatoria noastra. Cativa turisti se uita cu binoclul sa desluseasca ciudatenia aparuta din senin in fata noastra, dupa ce nava a depasit un cot al muntelui. Vedem ceva care pare, de la departare, o insula fara vegetatie. si suntem la peste un kilometru distanta de locul cu pricina. Ne apropiem tot mai mult de ceea ce pare a fi o fasie de uscat destul de mare. Sa tot aiba cateva sute de metri in diametru. Sper ca vasul nu va esua, pentru ca acum se indreapta exact spre ciudata forma de "relief". Dar surpriza e si mai mare pentru noi, pasagerii, cand vedem cum "insula" incepe sa se miste, venind spre noi. Spectacolul ne lasa cu gura cascata. Doar zgomotul sacadat al motoarelor se mai aude, cu un ecou lugubru, in pustiul stancilor care ne inconjoara. Marinarii ne explica despre ce e vorba. Sunt zeci de mii de sticle din plastic, amestecate cu fel si fel de alte gunoaie. Aflam ca nu e singura "insula" de felul acesta aici, la Bicaz. Curentii imping "aisbergurile" din plastic in toate colturile lacului. Ba uneori se intampla ca un asemenea "banc" sa acosteze, dandu-ti impresia, de la distanta, ca la mal s-a format o plaja.
Viitura PET-urilor, de cativa ani incoace
Fenomenul se intampla de cativa ani incoace in fiecare primavara, dupa ce atat muntii din jur sunt curatati de gunoaie, cat si localitatile mai indepartate. Totul e luat de apele involburate, iar zoaiele sunt aruncate in lac. "Asta e civilizatia romaneasca", exclama cineva, in timp ce trecem printr-o adevarata expozitie de deseuri. Tot ce va puteti imagina pluteste aici, de la sticle si bucati de mobila, pana la jucarii si bidoane. Ne inchipuim ce s-o fi strans si pe fundul lacului, de-a lungul timpului. Doar mai sunt si mizerii care nu care nu plutesc. Cert este ca problema asta ii obliga la o munca in plus pe marinarii de munte. Oamenii ies cu barcile si strang puhoiul de resturi ale "civilizatiei". Munca asta dureaza saptamani la rand. "Vara e multa lume aici, vin turisti de toate natiile. E pacat sa vada mizeria asta, asa ca o adunam, sa nu strice peisajul", conchide omul de la carma vaporasului.
Nostalgie
» Lupii de mare
Chiar daca au renuntat la calatoriile pe oceane de ani buni, cei care sunt azi "lupi de lac" nu uita usor vremurile cand au fost "lupi de mare", auzim de la marinarii de pe Bicaz. Toti se trag din localitatile de pe malul lacului, asa ca aici sunt acasa tot timpul. "Mai am inca dorul calatoriilor lungi, pe ocean. Dar ma simt marinar si la Izvorul Muntelui", se destainuie, la final, capitanul Gelu Savin. Lacul ii tine pe mateloti in "priza" tot anul. Volumul de apa al Bicazului fiind atat de mare, apa pastreaza si iarna caldura adunata peste vara. Asa ca plimbari cu vaporul se pot face si in decembrie, daca vremea e buna. Abia in ianuarie lacul poate sa inghete. Depinde cat e de frig. Marinarii isi amintesc ca, in urma cu cativa ani, imensitatea lichida a inghetat beton, grosimea ghetii ajungand la aproape o jumatate de metru. Cativa turisti dornici de adrenalina au facut o cursa de masini pe intinderea alba. Atunci a fost singura pauza de navigatie, dupa multi ani, pentru marinarii de munte.
