In seara zilei de 20 decembrie 1989, un avion Rombac a adus la Sibiu, venind dinspre Republica Moldova, 60 de insi, blonzi, bine facuti, care vorbeau prost romaneste. Unii dintre ei doar ruseste. Aveau asupra lor 2-3 buletine de identitate. Era cu o zi inainte de mitingul din 21 decembrie din Bucuresti, care a declansat evenimentele din capitala Romaniei, finalizate cu rasturnarea cuplului dictatorial si executarea sotilor Nicolae si Elena Ceausescu. Surpriza persoanelor oficiale care au anchetat ulterior evenimentele din decembrie 1989 din Romania a fost sa constate ca pe lista de zbor a pasagerilor din cursa aeriana respectiva figura, printre primele locuri, si numele actualului arhiepiscop de Alba. Stiindu-se ca pe vremea aceea Nicu Ceausescu avea functia de prim-secretar al judetului Sibiu si se pregatea de succesiunea la presedintia Romaniei, un specialist din comisia de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989 a putut presupune ca acel transport aducea la Sibiu intariri ale unor servicii secrete din spatiul ex-sovietic pentru fiul dictatorului. Prezenta actualului arhiepiscop de Alba, IPS Andrei Andreicut (pe atunci vicar administrativ, numit de episcopul Emilian Birdas, inca din 1 decembrie 1987), pe lista de pasageri a acelui zbor din preziua evenimentelor din decembrie 1989 a ramas neelucidata pana azi. Asemenea multor episoade si secvente nebuloase legate in special de misterul asa-zisilor „teroristi”. Oricum, IPS Andrei Andreicut ramane singurul inalt ierarh al BOR identificat intr-o asemenea postura senzationala.
Eduard Ovidiu Ohanesian
In ce calitate a participat Andreicut la revolutia din Alba Iulia?
IPS Andrei Andreicut, actual arhiepiscop de Alba Iulia, candidat la postul vacant de mitropolit al Ardealului, are o biografie atipica intre ceilalti ierarhi ai Sfantului Sinod si neverosimila in forma pe care ne-o prezinta, din multe puncte de vedere. In acest sens, este singurul arhiereu al Bisericii Ortodoxe Romane care sustine ca a participat direct la revolutia din decembrie 1989 si tot singurul din intreaga istorie a BOR care l-a rasturnat din scaun pe binefacatorul sau, episcopul Emilian Birdas, si i-a luat locul: „La 22 decembrie 1989 in Alba Iulia o seama de preoti am participat la demonstratia anticeausista. De pe treptele Prefecturii scandam cu multimea, ne rugam si colindam. O sudoare rece ne-a curs pe sira spinarii si un fior de frica ne-a cuprins inspre orele 11, cand parca se mai rareau randurile participantilor. Contributia la acest sentiment si cladirea Securitatii din apropiere, pe care mai erau inca soldati cu armele incarcate. Si totusi, spre a ne face curaj, strigam din toti rarunchii: „Nu va fie frica, Ceausescu pica!”.
Cu o zi inainte specialistii din comisia de cercetare a evenimentelor din decembrie l-au identificat (cand au inceput anchetele) pe o lista de zbor, intre 60 de pasageri misteriosi, care pareau a fi luptatori KGB, adusi din spatiul ex-sovietic de un avion Rombac, ce a aterizat la Sibiu in seara zilei de 20 decembrie 1989. Din perspectiva acestui episod, de-a dreptul straniu pentru un arhiereu al Bisericii, prezenta lui Andreicut intre revolutionarii din fata Prefecturii Alba isi schimba sensul, mai ales ca fostul preot din Turda fusese racolat ca informator al Securitatii cu angajament scris inca din anul 1983. Dintr-o data secvente din biografia si activitatea din ultimii 15 ani a IPS Andrei Andreicut, care pareau fara sens sau total contrare sensului in care evolueaza Romania in vederea integrarii sale in structurile euroatlantice, se coaguleaza, configurand o posibilitate cu totul nelinistitoare.
Gheorghi Nencov, protectorul lui Andreicut
In zilele de 20-22 octombrie 2005, IPS arhiepiscopul Andreicut a organizat la Alba Iulia ample manifestari religioase, care s-au finalizat cu simpozionul jubiliar dedicat atat implinirii a 50 de ani de la canonizarea „mitropolitilor ardeleni” Ilie Iorest si Sava Brancovici, cat si implinirii a 30 de ani de la reactivarea Episcopiei de Alba. Surpriza colosala a acestor manifestari de anvergura a fost invitarea la Alba Iulia de catre IPS Andreicut a lui Gheorghe Nenciu, angajat la Departamentul Cultelor imediat dupa institutionalizarea comunismului in Romania de catre regimul sovietic si ajuns chiar ministru al Cultelor, in 1975. Dl Nenciu a facut o marturisire personala despre canonizarea „sfintilor ardeleni” de la Alba Iulia, in 1955. Numai ca in acel an tot Departamentul Cultelor era controlat de KGB si Securitatea sovietizata a lui Dej. Pe numele sau real Gheorghi Nencov (de origine bulgara, naturalizat Nenciu), aceasta fosila stalinista a contribuit din plin la oficializarea, tot in 1955, a cultului Cuviosului Dimitri Basarabovski, pe care l-a impus prin diversiune, impreuna cu patriarhul Marina si succesorii sai, ca „ocrotitor al Bucurestiului”.
Oficializarea cultului acestui sfant bulgar de catre colaboratorul apropiat al lui Dej n-a fost inocenta. Regimul comunist al lui Dej, al patriarhului Marina si al tovarasului Nencov avea nevoie, pe fondul slavizari barbare a Romaniei proletcultiste din acei ani, de simboluri care sa mentina in Biserica Ortodoxa Romana amintirea faptului ca infratirea ortodoxiei noastre cu Biserica Moscovei a fost deschisa de alfabetul chirilic al slavilor din Bulgaria si de introducerea slavonei ca limba liturgica, dupa primul mileniu de crestinism latin. Slavona a fost mentinuta ca factor de slavizare progresiva in biserica noastra, in urmatorii aproape o mie de ani, ca o grefa cu totul straina, inacceptabila pentru spiritul structural latin al poporului roman. Acelasi Nencov (devenit Nenciu) a contribuit pe linia KGB si la canonizarea mitropolitilor Ilie Iorest si Sava Brancovici, tot in 1955, care au fost, de fapt, de origine sarba si lucrau si ei sub acoperirea Bisericii la slavizarea Transilvaniei ca agenti ai Moscovei. Este aproape o absurditate sa ne imaginam acum ca KGB-ul din Romania stalinista (cand inchisorile tarii gemeau de valorile cu adevarat nationale!) era interesat de restaurarea istoriei reale a mult patimitului nostru popor, si nu de mistificarea, dezbinarea si subordonarea ei intereselor Moscovei, pe termen lung, si prin mijloacele atat de specializate si eficiente ale diversiunii!
In acest context, il regasim pe acelasi odios tovaras Nencov in unele marturii scrise, cutremuratoare, ale celor intemnitati la resedinta patriarhala de la Caldarusani, cand facea politie politica, in vizitele intreprinse, impreuna cu patriarhul Justinian Marina si cu actualul patriarh Teoctist la ierarhii ortodocsi si greco-catolici inchisi acolo pentru refuzul lor eroic de a colabora cu regimul comunist. De ce l-a adus IPS Andreicut la Alba Iulia tocmai pe acest Gheorghe Nenciu pe post de mare personalitate, pentru a depune marturie cand un tanar istoric realizase la Alba Iulia o expozitie tocmai cu patimirile Bisericii Ortodoxe in timpul comunismului? E ca si cum l-ai pune acum pe un sef de inchisoare comunista sa vorbeasca despre strigatele de moarte ale celor pe care ii tortura! Misterul invitarii la Alba Iulia a lui Gheorghe Nenciu se limpezeste daca ne amintim ca in 1975 a ajuns ministru al Cultelor. Or, tocmai in acel an s-a reinfiintat si Episcopia din Alba Iulia si banuim ca a avut, in calitate de ministru, o contributie decisiva la acest eveniment. Sa-l fi racolat inca de pe atunci tovarasul Nencov pe tanarul inginer Andreicut Ioan, de la CFR, drumuri si poduri, si sa-i fi pregatit si sprijinit in timp ascensiunea pentru actuala candidatura la functia de mitropolit al Ardealului?
Admiratia patriarhului Justinian Marina pentru Generalissimul Stalin
La ora 7,15 a zilei de 5 iulie 1948 a pornit spre Moscova, de pe Aeroportul Baneasa, o delegatie a Bisericii Ortodoxe Romane pentru a participa, dupa opt ore de zbor cu un avion special venit de la Sofia, la sarbatorirea a 500 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Ruse. Din delegatie faceau parte, intre altii, patriarhul Justinian Marina, arhiepiscopul Firmilian al Craiovei, episcopul Antim Angelescu al Buzaului (cel ce avea sa distruga Manastirea Vladimiresti), episcopul Nicolae Colan al Clujului, prof. protoiereu Petre Vintilescu, Simion Neaga, interpret, Ovidiu Marina, fiul Patriarhului Justinian, ca secretar. Scopul declarat al ierarhiei BOR, conform jurnalului zilnic tinut timp de o luna, cat a durat calatoria, de catre unul din participanti era sa foloseasca acest prilej pentru reinnodarea legaturilor „traditionale” ale Romaniei cu popoarele slave, intrerupte „dupa Marea Revolutie din Octombrie de guvernele reactionare din tara noastra. Vantul libertatii si al dreptatii sociale instaurate in statul vecin batea prea puternic peste plaiurile pamantului romanesc… Biserica Ortodoxa Romana – descatusata si ea, iesita de sub jugul pe care i-l aruncasera dupa grumaz trecutele regimuri si reintoarsa pe calea apostolica a slujirii aspiratiilor poporului – a gasit prilejul fericit de a relua conlucrarea frateasca cu Biserica Ortodoxa Rusa, continuand astfel bunele ei traditii seculare. Participarea IPS patriarh Justinian – in fruntea delegatiei noastre – la Conferinta panortodoxa de la Moscova si calatoria facuta pe teritoriul Uniunii Sovietice, de la Leningrad pana la Tbilisi, formeaza veriga trainica prin care Biserica Ortodoxa Romana reinnoada lantul vechilor legaturi religioase romano-ruse. Sprijinind, pe plan intern, toate reformele facute de regimul democratiei populare pentru ridicarea poporului nostru, Biserica Ortodoxa Romana se afla si pe taramul relatiilor externe alaturi de popor atunci cand reincheaga intre credinciosii romani si rusi prietenia care s-a dovedit intotdeauna rodnica”.
Actualul patriarh Teoctist nu a facut parte din grupul de ierarhi plecati in pelerinaj la moastele lui Lenin. Preacuviosul arhimandrit Teoctist Arapas, adus la Patriarhie de protectorul sau Justinian Marina, a participat doar la ceaiul de la ora 6 dimineata oferit delegatiei care urma sa plece peste o ora la Moscova, reunita la resedinta patriarhala inca din seara zilei de 4 iulie 1948: „Toti ard de nerabdare sa se vada plecati, cuprinsi fiind de emotie la gandul ca peste 8 ore vor fi la Moscova, Capitala URSS”. Din avionul care venea de la Sofia a coborat pentru cateva clipe pe Aeroportul Baneasa IPS Stefan, exarhul Bulgariei, insotit de IPS Kiril, mitropolit de Plovdiv, IPS Alexandru, mitropolit al Emessei, pentru a se imbratisa cu Stefan Voitec si Stanciu Stoian, reprezentanti ai Guvernului RPR. Evident ca pe aeroport, la acea ora matinala, era prezent si tov. Sutov, din partea Ambasadei URSS la Bucuresti, care va intampina delegatia romana si bulgara si la intoarcerea ei de la Moscova, peste 30 de zile. Patriarhul Justinian ii va multumi public pentru prezenta sa acolo, asigurandu-l ca „delegatia noastra a fost in Uniunea Sovietica un mijloc puternic de infratire a popoarelor noastre”. Tot pe aeroport, patriarhul Justinian s-a grabit sa anunte o victorie epocala, salutata la Conferinta panortodoxa de la Moscova din 1948: „Avem mandat din partea Patriarhilor si Conducatorilor Bisericii Ortodoxe, intruniti la aceasta conferinta, ca primul cuvant ce-l vom spune la sosirea noastra in Bucuresti sa-l adresam Guvernului Roman pentru actul de curajoasa eliberare a poporului roman de sub jugul Vaticanului, prin denuntarea Concordatului”.
Cu cateva zile in urma, acelasi patriarh Justinian a acordat un interviu agentiei sovietice Tass: „Parasind Moscova, ne indreptam primul gand, plin de admiratie, catre Generalissimul Stalin si vrednicii sai colaboratori. Activitatea lor uriasa in opera refacerii se dezvolta cu mari succese in toate domeniile, de la cel al educatiei pana la cel al sanatatii, pentru o viata cat mai buna si pentru fericirea popoarelor din Uniunea Sovietica”.
Se redeschide cercul cu IPS Andrei Andreicut?
Dupa mai bine de o jumatate de veac de la zborul ierarhilor romani la Moscova, in 1948, stim ce ne-a adus in tara avionul cu care s-au intors, dupa ce s-au inchinat la mumia lui Lenin si au vizitat timp de o luna „marile realizari comu-niste ale popoarelor sovietice”: mii de preoti din rezistenta nationala anticomunista aruncati in inchisori, toate manastirile desfiintate, ierarhii Sfantului Sinod interbelic inlocuiti cu arhierei noi, obedienti regimului sovietic, transformarea Bisericii intr-o unealta perfida a comunismului ateu. Daca in vremea internationalismului proletar principalii dusmani ai comunismului erau valorile nationale si ale nationalismului (Securitatea a lucrat ani si ani la distrugerea, discreditarea si marginalizarea lor), acum, in preajma integrarii Romaniei in structurile euroatlantice, sensul diversiunilor s-a schimbat: dusmanii Romaniei instrumenteaza exacerbarea nationalismului izolationist. Sa fie IPS Andrei Andreicut, actualul candidat la Mitropolia Ardealului, un mic sau un mare pion in razboiul nevazut al celor ce vor sa mentina Romania in continuare in sferele de influenta ale Moscovei? Ce cauta Andrei Andreicut in avionul care aducea combatanti din spatiul ex-sovietic la Sibiu, in 20 decembrie 1989? Viitorul apropiat ne va raspunde, cu siguranta.
[acf_gallery field="creare_galerie" post_object_field="adauga_galerie" limit="5"]
