-0.3 C
București
joi, 6 februarie 2025
AcasăSpecial"Cantecul e viata mea"

„Cantecul e viata mea”

[acf_gallery field="creare_galerie" post_object_field="adauga_galerie" limit="5"]

Incontestabil una dintre cele mai longevive si inconfundabile voci ale genului de estrada romanesc si una dintre cele mai dinamice personalitati ale scenei muzicale romanesti, Gica Petrescu s-a nascut pe 2 aprilie 1915.
Proaspat absolvent al Liceului „Gheorghe Sincai” din Bucuresti, la 18 ani a debutat intr-o formatie studenteasca. Dupa moda vremii, la inceput a cantat la baluri si concerte de estrada. Intre anii 1937 si 1939 se afirma profesional alaturi de orchestrele „Radu Ghinda” sau „Dinu Serbanescu” la Cazinoul din Sinaia. Perioadei de inceput, marcata de multe turnee concertistice, ii urmeaza recunoasterea ca profesionist: angajamente la teatrele „Alhambra”, „Gioconda” si „Boema” (din 1940) sau la „Savoy”, sub conducerea lui Ion Vasilescu, si din 1944 la Teatrul Constantin Tanase. In afara numeroaselor turnee internationale intreprinse de-a lungul carierei, a detinut un record in privinta numarului de piese compuse si interpretate, peste 1500, inregistrate intr-o impresionanta discografie, multe dintre ele devenind, in timp, „slagare” – piese preluate in repertoriul lor de multi interpreti de gen. Dupa Revolutie a lansat o serie de CD-uri: „Cu paharelul dupa mine”, „Eternul Gica” si „Greatest Hits”, considerate lectii de onestitate profesionala. In 2001, Radiodifuziunea Romana i-a decernat premiul „Interpretul care a dus muzica romaneasca in mileniul III”. La 5 mai 2003, ii este acordat Ordinul National „Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, cu ocazia implinirii varstei de 88 de ani, pentru indelungata si prodigioasa cariera artistica pusa in slujba cantecului romanesc, prin care a incantat sufletul a numeroase generatii. Cu aceasta ocazie, Alexandru Arsinel spunea: „Maestrul Gica reprezinta etalonul a ceea ce inseamna marele artist de revista. Un mare cantaret, un mare cupletist, un mare profesionist, un om atasat cu trup si si suflet teatrului de revista in general si Teatrului Constantin Tanase in special. Am avut bucuria sa joc cu domnia sa intr-un film care i-a fost dedicat lui si vietii lui de artist, impreuna cu Stela Popescu. De-a lungul timpului, m-am bucurat de sfaturile lui, de indrumarea lui. Si iata ca acum, dupa ani si ani, acele sfaturi si acele ganduri bune pe care mi le-a adresat s-au materializat in cateva CD-uri pe care le-am scos cu muzica ce era cantata pana nu demult de maestrul Gica”.
Pe 12 martie 2006, in cadrul Galei „Premiilor Muzicale Radio Romania Actualitati”, Gica Petrescu a primit un premiu special, la categoria „Cantecul e viata mea”. Cu aceasta ocazie, Romania libera scria: „Artistul se regaseste intre cantaretii care si-au castigat notorietatea universala, fiind una dintre putinele voci prin care muzica noastra a ajuns sa fie fredonata prin mai toata lumea.
Si-a implinit vocatia mai ales prin eforturi proprii, dar si cu ajutorul Cezarinei, cea care i-a fost sotie, luminandu-i viata si cantecul prin cuvantul rostit sau scris. Gica Petrescu canta de decenii, dandu-ne senzatia ca este vesnic. A incercat si a reusit tot ceea ce se poate construi intr-o cariera de mare artist: zeci de albume, sute de emisiuni de radio si televiziune, mii de concerte, turnee in intreaga lume”.
Implinirea varstei de 91 de ani Gica Petrescu, despre care Horia Moculescu spune ca a fost un cantaret mai bun decat Maurice Chevalier, si-a aniversat-o alaturi de cativa prieteni dragi, spunand ca nu mai doreste gesturi amabile, umanitare. Multi dintre cei care s-au delectat ani de-a randul cu melodiile sale de neuitat il… uitasera!

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă