Care a fost cel mai important eveniment al anului 2005?

Am pus aceasta intrebare unor oameni care se ocupa cu filmul, fie ca scriu despre el sau nu. I-am mai rugat sa numeasca filmul romanesc cel mai puternic (in opinia lor) si filmul care le-a placut cel mai putin – tot dintre cele romanesti. I-am rugat sa argumenteze. Am completat meniul cu titlul celui mai bun film strain vazut in 2005. Rezultatul nu este un top, ci un fel de „razie”, un sondaj rapid care sa dea posibilitatea intrezaririi unui fir comun. Rezultatele sunt mai jos.
1. Care a fost, in opinia dumneavoastra, cel mai important eveniment din cinematografia autohtona a anului 2005?
2a. Care film romanesc din acest an v-a placut cel mai mult?
2b. Care film romanesc vi s-a parut cel mai slab?
3. Care e filmul strain vazut in 2005 care v-a mers cel mai mult la inima?

ANDREI GORZO
(critic de film)
1-2a. Si evenimentul, si filmul romanesc cel mai bun pentru mine e „Moartea domnului Lazarescu”. E extraordinar de intens si de pasionant, si privirea pe care o atinteste asupra naturii umane este cea mai clara si mai sfredelitoare (dar, atentie, niciodata nedreapta sau inchizitoriala) pe care am intalnit-o la cinema in ultimii ani. Vazandu-l, te poti simti violentat si ravasit si dus undeva unde nu vroiai sa mergi, dar in acelasi timp iluminat, chiar readus la viata.
2b. Hai mai bine sa nu aleg intre „Second hand”, „Femeia visurilor” si „15”. Sunt filme care n-ar fi trebuit sa fie facute. Trebuie sa fi fost atat de clar din primul moment ca nimic bun nu putea iesi de-acolo, incat nu gasesc nici o scuza pentru faptul ca li s-a dat startul.
3. „Closer”/”Ispita” de Mike Nichols. Cand a fost lansat, pe la inceputul anului, am crezut ca impactul lui se va dovedi superficial, fiind amortizat de niste greseli de casting, dar de-atunci au trecut multe luni si anti-lovestory-ul lui Mike Nichols continua sa usture.

DANA DUMA
(critic de film)
1-2a. Bineinteles, „Moartea domnului Lazarescu”, plus premiul obtinut la Cannes, cele doua nominalizari la Premiile EFA si succesul de public de la noi.
2b. „Despre morti numai de bine” de Claudiu Romila, care mi s-a parut un film de amator.
3. „Manderlay” de Lars Von Trier. Mi s-a parut genial sa folosesti aceleasi conventii si sa spui altceva, dar cu acelasi efect estetic, psihologic, emotional.

CALIN CALIMAN
(critic de film)
1-2a. „Moartea domnului Lazarescu”, pe care-l consider si cel mai important film romanesc al anului. Au mai fost cateva filme romanesti importante in acest an, iar unele au trecut neobservate, cum a fost „Faraonul” de Sinisa Dragin.
2b. Nu m-a convins debutul lui Claudiu Romila, „Despre morti numai de bine”.
3. „Ladies in Lavender” de Charles Dance, care a fost la Festivalul Marii Negre si la Festivalul filmului britanic.

ANTOINE BAGNANICHI
(distribuitor de film)
1. Din punct de vedere cultural, noua editie al TIFF-ului. Din punct de vedere economic, deschiderea celui de-al doilea movieplex din Bucuresti, iar cinematografic – succesul critic international al filmului lui Cristi Puiu.
2a. „Moartea domnului Lazarescu”. E singurul film romanesc de fictiune care a contat in anul asta; restul nu e cinema. Mi-a placut si documentarul „Marele jaf comunist” al lui Alexandru Solomon, pentru rigoarea si subiectul sau.
3. „Gegen die Wand” de Fatih Akin, pentru energia si nihilismul lui post-punk.

FLORIN IEPAN
(regizor)
1. Numirea lui Tudor Giurgiu la conducerea TVR.
2a. Doua filme documentare pe care le-am vazut la Festivalul DaKINO: „Dr. Schileru”, produs de TV Etalon, si „Svenja si altii”, produs de UNATC.
2b. „Orient Express”, regia Sergiu Nicolaescu, pe care am apucat sa-l vad si eu in acest an. Nu cred ca mai e cazul sa argumentez.
3. Un documentar irlandez: „Undressing My Mother”/”Dezbracand-o pe mama” de Ken Wardrop, un documentar curajos, original, impecabil realizat si foarte, foarte scurt – doar 5 minute!

RAZVAN RADULESCU
(scenarist)
1. TIFF-ul. Nu numai din 2005, dar si din 2004. Si, probabil, si din 2006.
2a. „Moartea domnului Lazarescu”.
2b. Cel mai slab mi s-a parut „15”. Sunt singurele lungmetraje romanesti pe care le-am vazut.
3. „Razboiul stelelor III”. Nu am nici o explicatie. Tine de compulsie.

ALEX LEO SERBAN
(critic de film)
1-2a. „Moartea domnului Lazarescu”. La cate premii a luat (si la noi, si afara), nu cred ca mai e nevoie sa explic de ce.
2b. Cel mai slab mi s-a parut „Faraonul”, de Sinisa Dragin. Exact, mi s-a parut mai slab chiar si decat „15”! Dar trebuie sa precizez ca nu am vazut cele doua filme ale lui Dan Pita (si, daca o sa ma intrebati, o sa va spun ca nici nu le duc lipsa…). Adica, sa argumentez ce? De ce sunt proaste, sau de ce sunt facute? Pai, sunt facute pentru ca aceia care citesc scenariile sunt, probabil, prosti cititori de scenarii si cred ca pot iesi filme bune din ele, si sunt proaste pentru ca, atunci cand cei care citesc scenariile sunt cum sunt, n-au cum sa iasa bune. Mai grav mi se pare ca ele au trecut prin comisii ca prin branza, in timp ce „Moartea domnului Lazarescu” a fost, initial, respins… „Morala” fabulei? Corb la corb nu-si scoate ochii.
3. „A History of Violence” („tradus”, telenovelistic, prin „Umbrele trecutului”) de David Cronenberg. Pentru ca este cel mai bun film al regizorului canadian de la „Crash” (1996) incoace si pentru ca, da, formula aceasta „clasica” – de western urban – ii atrage un public mult mai numeros decat experimentele psiho-tehno-viscerale cu care ne obisnuise.

LAURENTIU BRATAN
(critic de film)
1. „Moartea domnului Lazarescu” de Cristi Puiu.
2a. „Moartea domnului Lazarescu” mi-a placut cel mai mult.
2b. Sunt mai multe care mi s-au parut foarte, foarte slabe: „15”, de Sergiu Nicolaescu; „Second hand”, „Femeia visurilor”, ambele de Dan Pita; „Despre morti numai de bine”, de Claudiu Romila…
3. Mi-ar trebui o lista cu distributiile de anul acesta ca sa pot raspunde… „Noi albinosul”, de Dagur Kari, mi-a placut foarte mult.

STEFAN BRADEA
(distribuitor de film)
1. Evident, succesul fabulos pe care l-a avut Cristi Puiu la Cannes cu „Moartea domnului Lazarescu”, urmat de o serie naucitoare de alte si alte premii si prezente la festivaluri. A fost un an fantastic pentru Romania la capitolul premii, cred ca va fi din ce in ce mai bine pentru filmele romanesti.
2a. Sunt obligat sa raspund ca la punctul 1: „Moartea domnului Lazarescu” e cel mai bun film romanesc al anului. Este, in acelasi timp, si cel mai bun produs cinematografic local vazut in ultima vreme. Ar fi crezut cineva ca 25.000 de romani s-ar duce sa vada un film, de peste doua ore, despre povestea tragica a unui batran? Meritul este al lui Cristi, pentru premiile obtinute, dar si al echipei de promovare, care – cu riscul de a deturna un pic povestea – a creat acele bannere cu care s-a impanzit Bucurestiul in preajma lansarii. La un film cu o tema indrazneata, o campanie indrazneata. Ambele si-au meritat succesul.
2b. Ei bine, aici e mai greu. In primul rand, pentru ca nu am reusit sa vad decat o parte. Totusi, ca sa nu ma feresc de un raspuns clar, acord lingura de lemn productiei autohtone „15” de Sergiu Nicolaescu. Pentru titlu, pentru trailerul agasant de pe Pro TV, pentru marinarul Marinica, pentru ca ai in permanenta senzatia ca cineva a vrut sa-si faca o dambla cu filmul asta, uitand spectatorii… in sala.
3. Mai am de vazut „Wallace & Gromit” si „Constant Gardener”, care par a fi doua piese grele pentru topul anului asta. Insa filmul meu de suflet pentru 2005 este „Lemony Snicket's – A Series of Unfortunate Events”/”O serie de evenimente nefericite”. Jim Carrey, diabolic-cameleonic, si lumea bizara in stil Burton m-au lasat cu gura cascata. E singurul film din ultima vreme pentru care mi-as dori ceva injurat azi de orice cinefil respectabil: un sequel.

EUGEN ATANASIU
(critic de film)
1. Eu zic ca eflorescenta festivalurilor a fost cel mai important fenomen al anului, o marca a anului cinematografic. Au aparut B-Est, Festivalul Marii Negre; DaKINO a implinit 15 ani; au continuat TIFF-ul si Anonimul; UARF-ul a organizat o Saptamana a filmelor de succes; au continuat si festivalurile european, britanic, finlandez…
2a. Chestiunea cu placutul e o problema. Pe mine m-a interesat foarte mult „15” de Sergiu Nicolaescu. In creatia artistica universala, s-a dovedit ca cineastii pot spune niste adevaruri pe care oficialitatile le evita. De exemplu, „J.F.K.” de Oliver Stone. Or, in „15” se spune pentru prima oara ca armata a tras la Revolutie. Putem relativiza importanta unui conflict, dar anumite adevaruri trebuie spuse. Uitati, acum doua zile, generalul Voinea a declarat ca teroristii au apartinut unor jocuri politice organizate de cei care au pus mana pe putere cu ajutorul MApN. Filme istorice putem face, mai bune sau mai rele, dar sa intervii in realitatea timpului e ceva foarte important.
2b. Nu m-a convins tentativa de experiment a lui Florin Piersic Jr – „Fix alert”, care nu e lipsita de o anumita coloana vertebrala, dar i-ar fi trebuit mai intai experienta cinematografica. E o tentativa in principiu laudabila, dar sa treci de la starea de debut direct la experiment nu e cea mai fericita situatie.
3. „Jurnal de bord” cu Jodie Foster – mi s-a parut condus cu multa inteligenta. Filmul are o constructie foarte solida si e si foarte bine jucat.