Unele descoperiri nu şi-au atins scopul iniţial dar, în final, s-au dovedit foarte utile pentru omenire. Cel mai bun exemplu este cel al dentistului Horace Wells, primul medic care a folosit anestezia într-o operaţie în 1844. În trecut, protoxidul de azot era folosit doar pentru amuzament deoarece îi făcea oameni să urle ca hienele. La o petrecere, un prieten al lui Wells a înghiţit prea mult protoxid şi s-a lovit la picior, dar nu a simţit niciun fel de durere. Astfel, protoxidul de azot a devenit o formă timpurie a anesteziei.
Un alt exemplu este cel al unui căpitan de vas olandez din secolul al XVI lea care folosea căldura ca să concentreze vinul astfel încât să fie mai uşor de transportat, iar apoi adăuga apă ca să revină la aceiaşi concentraţie. Astfel, el a descoperit că vinul concentrat este mai bun decât vinul îndoit cu apă. „Brandewijn” în olandeză sau mai simplu brandy ca barmanul să înţeleagă ceea ce comanzi, a devenit o băutură foarte populară în Ţările de Jos.
Zaharina a fost descoperită în 1879 de americanul Constantin Fahlberg, care lucra sub îndrumarea profesorului Ira Remsen la Universitatea John Hopkins din Baltimore. Fahlberg a descoperit gustul dulce al zaharinei, când, după o zi de muncă în laboratorul, a mâncat fără să se spele pe mâini. Gustul dulcii al mâncării era datorat unei substanţe chimice de pe mâinile sale murdare care între timp s-a dovedit ca are foarte puţine calorii. Fahlberg a patentat în secret noua descoperire, iar Remsen, care era directorul Universităţii John Hopkins, nu a primit niciun ban.
În primii ani ai celui de-al doilea război mondial, James Wright lucra pentru firma General Electric şi încerca să găsească un înlocuitor ieftin pentru cauciucul sintetic. În 1943, Wright a făcut un experiment şi a combinat acidul boric cu uleiul de silicon, iar rezultatul a fost plastilina. Deşi plastilina nu a reuşit să înlocuiască cauciucul pentru roţile tancurilor, oamenii de ştiinţă au utilizat această descoperire pentru a crea un nou joc pentru copiii şi pentru a transfera benzile desenate pe hârtie.
Thomas Adams este inventatorul gumei de mestecat. În 1870, el a încercat să folosească seva dintr-un copac din America de Sud numit sapodilla, ca un substitut pentru cauciuc, dar a eşuat. Abătut, Adams a luat o bucată de chicle în gură şi şi-a dat seama că îi place. Adams New York No. 1 a devenit prima companie din luma care a produs gumă de mestecat.
La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, inginerul Percy Spencer încerca să găsească noi utilizări pentru magnetron, dizpozitivul care genera microunde pentru sistemele radar. Într-o zi, în timp ce Spencer stătea în picioare lângă dispozitiv, o ciocolată pe care o avea în buzunar s-a topit. Magnetronul a avut un efect şi mai uimitor asupra boabelor de porumb pe care le transforma în floricele. Astfel, în 1946, Spencer a inventat cuptorul cu microunde.
Chimistul britanic William Perkin a încercat să descopere un leac pentru una dintre cele mai letale boli din lume, malaria, în schimbă el a inventat prima vopsea sintetică, de culoare mov în 1844. În timp ce încerca să reproducă în laboratorul sau chinina, substanţă care luptă împotrivă malariei, Perkin a descoperit accidental culoarea mov şi astfel a iniţiat industria colorantilor sintetici.
În 1987, medicii Alastair and Jean Carruthers foloseau doze mici dintr-o toxină letală ca să trateze strabismului şi alte tulburări musculare ale ochilor atunci când au observat un efect secundar interesant. Ridurile din colţul ochilor au dispărut ca prin minune. Această substanţă a continuat să fie folosită în cosmetică sub numele de Botox.
Oamenii de ştiinţă de la Pfizer au inventat în 1992 medicamentul Viagra. Pastila care trebuia să trateze angina pectorală nu a îmbunătăţit starea pacienţilor, în schimb toţi bărbaţii care au participat la experiment au dorit să continue tratamentul cu acest nou medicament. Oamenii de ştiinţă au comercializat până la urmă pastile Viagra pentru un scop total diferit.
