Premiile Oscar s-au decernat duminica seara la Los Angeles, in cadrul unei gale sterse din punctul de vedere al spectacolului, dar cu cateva surprize in ce priveste laureatii. Venit tare din urma, „Crash” (regia Paul Haggis) a fost desemnat Cel mai bun film, invingandu-l pe popularul „Brokeback Mountain” al lui Ang Lee (care sambata fusese desemnat Cel mai bun film la Independent Spirit Awards).
Membrii AMPAS au preferat un film despre toleranta interetnica unuia despre toleranta sexuala. Cu 80 milioane de dolari incasari, „Brokeback…” a fost nominalizat la opt categorii, dar n-a mai fost premiat decat pentru Cel mai bun regizor, Cel mai bun scenariu adaptare si Cea mai buna muzica. O surpriza a constituit-o faptul ca filmul n-a luat si premiul pentru cea mai buna imagine (in favoarea lui „Memoirs of a Gheisha”), desi n-a fost o surpriza faptul ca la categoria Cel mai bun actor in rol principal n-a castigat Heath Ledger, ci, cum era de asteptat, Philip Seymour Hoffman pentru „Capote”. Philip Seymour Hoffman a dedicat premiul mamei sale care a crescut singura patru copii, dar a uitat sa latre, asa cum jurase la 18 ani impreuna cu prietenul sau Bennett Miller (autorul lui „Capote”). O surpriza a fost alegerea la categoria similara feminina, unde Felicity Huffman, care luase deja Globul de Aur la categoria Drama, pentru rolul dificil al unui transexual din „Transamerica”, a ratat Oscarul in favoarea mai tinerei si insipidei Reese Witherspoon, care pentru „Walk the Line: Povestea lui Johnny Cash” luase Globul de Aur la categoria Musical/Comedie. Inspirat dintr-un formidabil scenariu original, istorie a destinelor unor americani de nationalitati diverse, care se intersecteaza pe durata a doua zile, „Crash” a castigat (previzibil si meritat) Oscarul pentru Cel mai bun scenariu original. Acelasi film a mai fost premiat pentru Cel mai bun montaj. Impresia generala este insa ca in acest an strategia a fost ca aproape fiecare film sa ia macar un premiu, astfel ca toata lumea sa plece multumita. George Clooney, in varf de cariera cu trei nominalizari, n-a fost premiat ca regizor sau scenarist al lui „Good Night and Good Luck”, ci ca actor in rol secundar, pentru „Syriana” (unde favorit era Paul Giamatti, stralucitor in „Cinderella Man”/”Renascut din cenusa”). „The Constant Gardener”/”Prietenie absoluta” a luat si el un singur premiu, prin Rachel Weisz, pentru rol secundar feminin. „Memoirs of a Geisha” de Rob Marshall a mai fost premiat pentru costume si scenografie, „King Kong”, de Peter Jackson, pentru sunet, montaj de sunet si efecte vizuale, „Hustle & Flow” pentru cea mai buna melodie (desi era cea mai proasta dintre cele trei nominalizate), „The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch and the Wardrobe” pentru machiaj. Cel mai bun film strain a fost desemnat sud-africanul „Tsotsi”, Cel mai bun documentar lungmetraj „La Marche de l'empereur”, iar Cel mai bun lungmetraj de desene animate „Wallace & Gromit in the Curse of the Were-Rabbit”. „Munich” al lui Steven Spielberg n-a luat nimic.
Cel mai emotionant moment al serii a fost de departe Oscarul omagial pentru Robert Altman, care a dezvaluit faptul ca de 11 ani poarta o inima artificiala, cea a unei femei de 30 de ani, explicandu-si astfel energia si placerea de a munci. Ovationat de o sala intreaga, Altman a fost si singurul laureat a carui profesiune de credinta a sunat adevarat: „Cea mai mare rasplata e procesul realizarii unui film si posibilitatea de a lucra cu oameni deosebiti.”
Antipiraterie si antispectacol
Cu o gazda – Jon Stewart – aproape inexistenta, gala a batut moneda pe lupta antipiraterie (pomenita in trei discursuri), cu corolarul ei – placerea de a vedea un film in sala de cinema. Desi a fost o editie politizata, angajata, nici un scandal n-a mai facut deliciul presei. Jennifer Garner care era sa ia o tranta pe scena, glumele despre succesul lui George Clooney la femei, glumitele din deschidere („"Capote" ne-a aratat ca nu toti homosexualii americani sunt cowboys”) au fost palide zvacniri ale unei ceremonii batranicioase, desfasurate pe o scena kitsch dupa retete batute in cuie. Transmisa in direct de TVR 1, gala a beneficiat insa de umorul involuntar al prezentatorilor Ada Roseti si Bogdan Stanescu: „dragostea dintre doi barbati de acelasi sex”, „avem dupa ce s-o recunoastem pe Dolly Parton” s.a. De ce oare ceremonia Oscarurilor transmisa in direct trebuie sa fie tradusa, dandu-le astfel ocazia prezentatorilor sa rada primii la poante si sa nu mai apuce sa le traduca ori sa vorbeasca incalecat? Majoritatea cinefililor care pierd noaptea Oscarurilor se descurca in limba engleza. Cele „mai bune” Oscaruri, cinefilii romani o stiu, sunt cele netraduse de pe Pro 7, unde poti evita frustrarea de a auzi traduceri incomplete si incorecte.
[acf_gallery field="creare_galerie" post_object_field="adauga_galerie" limit="5"]
