De Ceausescu ne despartim cu umor sau nostalgie

Ieri au avut primele proiectii si celelalte doua filme romanesti care ne reprezinta la Cannes. Am vazut „A fost sau n-a fost?” de Corneliu Porumboiu intr-o sala a Market-ului, laolalta cu producatorii, deoarece proiectia lui pentru presa va avea loc maine, din pacate in acelasi timp cu vizionarea pentru presa a filmului Sophiei Coppola, „Marie Antoinette”.

A fost sau n-a fost revolutie?

Apoi am vazut „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” de Catalin Mitulescu in proiectii de presa, in Sala Bazin, unde am vazut anul trecut si filmul lui Cristi Puiu, „Moartea domnului Lazarescu”. N-a fost sala plina, dar nici goala, iar de plecat n-am vazut plecand decat vreo doua persoane. Amandoua filmele se refera la aceeasi perioada de timp, Revolutia, vazuta retrospectiv si interogativ de Corneliu Porumboiu prin intermediul unei emisiuni TV care incearca sa raspunda la intrebarea daca a fost ori nu revolutie intr-un mic oras (nenumit, dar s-a filmat la Vaslui), respectiv anul 1989 si Revolutia tratate de Catalin Mitulescu prin intermediul vietii unei familii obisnuite a carei fiica il iubeste pe fiul unui securist, in vreme ce fratele ei mai mic „planuieste” cu prietenii sa-l omoare pe Ceausescu. Va fi interesant sa vedem ce reactii vor suscita aceste filme la criticii si distribuitorii straini, lipsiti de repere afective sau de orice alt gen. „A fost sau n-a fost?” mi s-a parut nu numai mai legat, mai bine jucat, cu mult mai mult umor, dar si inedit in privinta unghiului prin care se raporteaza la trecut.
In ciuda unor imperfectiuni (mi s-a parut ca actorii erau mai nesiguri in prima parte si ca inceputul e mai lent), „A fost sau n-a fost?” e in primul rand un film inteligent si matur al unui tanar care a fost si mai tanar la momentul Revolutiei. Filmul are un umor nemaipomenit, razi in hohote la fiecare mica gaselnita. Aparatul tremura, sarful dispare, invitatii se poarta ca pe strada, dar in spatele acestor poante se contureaza un punct de vedere intelept atat asupra Revolutiei, cat si al istoriei in general. Ce rost are – spune tanarul cineast roman – sa ne balacim in propria mediocritate sau in framantari sterile? Langa mine, distribuitorii radeau in hohote.

Cu optimism
despre trecut

„A fost sau n-a fost?” e romanesc pana la sange, dar depaseste cadrul geografic sau istoric. Corneliu Porumboiu mi-a spus dupa proiectie ca a dorit ca finalul sa fie unul optimist. „A fost sau n-a fost?” mi se pare un film tot mai reusit pe masura ce se indeparteaza momentul cand l-am vazut. Catalin Mitulescu abordeaza cu totul diferit epoca lui Ceausescu. Impreuna cu scenarista Andreea Valean, el recurge la o punere a istoriei in ramele nostalgiei. Ceausescu e personajul ala pe care-l joaca tata (Mircea Diaconu) si care apare caricaturizat intr-o secventa onirica din debutul filmului. Filmul e usor de citit de orice spectator in masura in care priveste istoria prin ochelarii colorati ai unui copil (Timotei Duma) sau prin cei neincrezatori ai unei adolescente (Dorotheea Petre). Cei doi cineasti romani au facut pace cu trecutul, chiar daca in maniere diametral opuse – primul cu umor, al doilea cu nostalgie pentru vremea copilariei.