Filmul lui John Madden „Dovada”/”Proof” a fost prezentat in competitia oficiala a Festivalului de la Venetia. Nu a avut, curios, nici o nominalizare la Oscar. Gwyneth Paltrow, nominalizata la Globul de Aur, face totusi cel mai bun rol al sau de pana acum.
John Madden (care a mai lucrat cu Gwyneth Paltrow la „Shakespeare in Love”) adapteaza o piesa de succes, „Proof” de David Auburn, longeviva pe Broadway, distinsa cu Premiul Pulitzer in 2001 si cu Premiul Tony in acelasi an. Madden a montat el insusi piesa, la Londra, unde locul protagonistei de pe Broadway, Mary Louise Parker, a fost luat de Gwyneth Paltrow. Ideea realizarii unei adaptari cinematografice le-a venit insa mai intai producatorilor. Madden recunoaste azi ca in 2002, cand a montat piesa, nu se gandea la vreun film dupa ea, dar ca multi din cei care i-au vazut piesa au gasit efecte cinematografice in decorul stramt, rotitor, ce sugera universul subiectiv al eroinei ce-si framanta ideile din toate unghiurile.
Nu am citit piesa, dar scenariul (scris de autorul piesei si de Rebecca Miller) este admirabil. Complex, profund, destept, amestecand deloc aiurea planurile temporale, propunand variante de interpretare, dar nedezvaluindu-si linia directoare decat la final. „Dovada” e povestea unei tinere matematiciene (Gwyneth Paltrow), al carei tata – geniu in matematica (Anthony Hopkins), dar dezechilibrat psihic – tocmai a murit. Rastimpul a doua zile (cat dureaza inmormantarea, petrecerea de dupa, vizita surorii din New York, inceputul de idila cu un fost student al tatalui) este impanat cu felii din trecut, asa cum si le reaminteste eroina. Devastata de disparitia tatalui, dar si de finalul unor ani intregi petrecuti ingrijin-du-l, Catherine se intreaba daca n-a mostenit, pe langa talentul de matematician, si nebunia. Gwyneth Paltrow face un rol perfect in rolul acestei tinere senzitive si destepte, prea desteapta pentru a putea fi amagita cu zaharelul unor coduri sociale fara aplicatie in realitatea sa interioara. Scenariul descrie perfect natura relatiilor dintre personaje – simbioza dintre Catherine si tatal sau, diferenta de structura dintre Catherine si sora sa (Hope Davis), stilata si spalata pe creier, dar sincera in incercarea de a-i face ordine in viata, relatia dintre Catherine si Hal (Jake Gyllenhaal), pusa sub semnul dublu al increderii.
Desi e un film despre matematicieni, iar dovada, demonstratia sunt termeni luati din terminologia stiintifica, scenariul ii preia si-i adapteaza la relatiile umane, investigand capitalul de incredere, cecul in alb pe care oamenii si-l acorda unii altora. Cum putem avea incredere in cineva fara nici o dovada? Cat de departe putem merge cu deductiile logice in relatiile cu ceilalti si cu noi insine? Intrebarile rasar la tot pasul din acest film bogat in substanta si impresionant prin acuitatea cu care surprinde psihologia personajelor si a relatiilor dintre ele, un film extrem de bine jucat, la filigran, de cei patru actori. „Dovada” te face poate sa te intrebi cum poti deconta increderea pe care le-o acorzi celorlalti, dar te convinge ca increderea tine de niste mecanisme foarte fragile si imposibil de numit.
„Dovada”/”Proof” – 2005, regia John Madden; scenariul David Auburn; cu: Gwyneth Paltrow, Anthony Hopkins, Jake Gyllenhaal, Hope Davis. Distribuit de Prooptiki Romania.
[acf_gallery field="creare_galerie" post_object_field="adauga_galerie" limit="5"]
