O operă a lui Constantin Brâncuşi, despre care experţii spun că ar valora peste un milion de euro, zace în tezaurul Muzeului Banatului din Timişoara.
Sculptura din lemn făcută cadou de Constantin Brâncuşi inventatorului bănăţean Traian Vuia se află în continuare la Muzeul Banatului din Timişoara, iar specialiştii în artă se tem chiar de o posibilă vânzare pe „piaţa neagră”.
Istoria acestui cadou este amintită de nepoţii lui Traian Vuia. Ei, cei declaraţi de instanţa de judecată ca moştenitori, spun cum, la scurt timp după moartea lui Traian Vuia, în sat au venit mai multe delegaţii din Franţa.
Au căutat rudele apropiate ale marelui inventator, dar primarul comunist Zarici, deşi era vecin cu nepoatele lui Vuia şi venea în casa uneia dintre surorile acestuia, le-a spus că nu mai trăieşte nimeni din neamul inventatorului. Francezii l-au crezut şi au plecat. Urmaşii lui Vuia şi-au văzut de viaţa lor, iar Securitatea i-a convins să doneze muzeului tot ce a aparţinut inventatorului român. A venit Revoluţia din 1989 şi, dintr-o dată, Traian Vuia a revenit în actualitate. Au fost făcute vizite în Franţa, unde acesta a locuit zeci de ani şi s-a încercat recuperarea unor bunuri ale lui Vuia de la statul francez. Adevăraţii moştenitori au aşteptat însă ani de zile ca justiţia să se pronunţe şi să le ateste această calitate.
Cadoul lui Vuia valorează peste un milion de euro
Traian Vuia a primit de la Constantin Brâncuşi o sculptură din lemn, pe post de cadou, pe vremea când cei doi erau la Paris. Aceasta reprezintă o frunză de stejar, denumită simbolic „Frunza vieţii”. Sculptura are forma unei frunze de stejar cu şapte lobi şi dimensiunea de 22 x 17,5 cm. Brâncuşi l-a cunoscut pe Traian Vuia la Paris, în anul 1904. Pentru a-şi câştiga existenţa, sculptorul a lucrat la taverna Moilard. În 1905, atât Brâncuşi cât şi Traian Vuia făceau parte din „Cercle des etudiants roumains”, alături de alţi români, printre care George Enescu, Aurel Vlaicu, Henri Coandă sau Ion Pillat. Reîntors în ţară, în anul 1950, Traian Vuia i-a dăruit unei nepoate cadoul de la Brâncuşi, iar aceasta, 22 de ani mai târziu, a „donat” sculptura Muzeului Banatului din Timişoara. Surse din familia lui Traian Vuia spun că, atunci, familia a fost vizitată de câteva ori de către Securitate şi aşa au ajuns să „doneze” frunza de stejar respectivului muzeu. Între timp, nepoata acestuia a murit, iar ceilalţi moştenitori legali, atestaţi de instanţa de judecată, au vrut să vadă cadoul străbunului lor. Au avut surpriza să afle că acest lucru este imposibil deoarece „Frunza vieţii” se află depozitată în tezaurul muzeului. Practic, cadoul lui Traian Vuia de la marele Brâncuşi a stat ani de zile la muzeul din Timişoara, fără să fi fost măcar expertizat şi fără a fi expus.
Păstrată pentru „piaţa neagră”?
Acest lucru nu are o explicaţie logică, deoarece sculptura a stat aproape 17 ani în perioada comunistă la muzeul din Timişoara, plus alţi 23 de ani după Revoluţie, fără ca cineva să se obosească să efectueze o expertiză. Există specialişti în artă care spun că în acest mod se procedează atunci când ar exista tendinţa de a scoate o sculptură de valoare pe „piaţa neagră” a lucrărilor de artă. Lucrările lui Brâncuşi sunt extrem de valoroase pe piaţa licitaţiilor internaţionale. În acest an, sculptura „L’enfant endormi” a acestuia a fost vândută pentru suma de 828.477 de euro, la o licitaţie organizată la Londra, de casa Sotheby’s. Anul trecut, două lucrări de Constantin Brâncuşi au fost vândute pe piaţa internaţională de artă. „Prometeu” (Promethee) a fost licitată la 12.682.000 de dolari la New York, tot de casa Sotheby’s, iar sculptura „O muză” (Une Muse), licitată la Christie’s, a obţinut 12,4 milioane de dolari. „Frunza vieţii”, spun experţii, la o licitaţie internaţională s-ar vinde extrem de rapid cu peste un milion de euro, deoarece se ştie că lucrarea poartă semnătura lui Constantin Brâncuşi şi a fost realizată la începutul secolului al XX-lea, la Paris, ca un cadou special pentru Traian Vuia.
Cine a fost Traian Vuia
Traian Vuia s-a născut în satul Surducu Mic, care astăzi poartă chiar denumirea fostului inventator, aflat în judeţul Timiş şi, după absolvirea liceului şi promovarea Bacalaureatului, a plecat la Budapesta unde s-a înscris la Politehnică. Vuia a fost atras de de mecanică şi şi-a dorit să studieze acest domeniu. După un an de studiu, a fost nevoit să renunţe la cursuri din motive financiare. Traian Vuia s-a înscris la Facultatea de Drept şi în data de 6 mai 1901 şi-a luat doctoratul în Ştiinţe Juridice cu teza „Militarism şi industrialism, regimul de Status şi contractus”. În paralel, Vuia a studiat problema zborului uman şi a început construcţia primului aparat de zbor. Din motive financiare nu a reuşit să-şi finalizeze proiectul şi a plecat la Paris. Academia de Ştiinţe de la Paris, în 16 februarie 1903, a respins proiectului lui Vuia pentru că „problema zborului cu un aparat care cântăreşte mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată şi nu este decât un vis”. Bănăţeanul nu şi-a abandonat ideea şi şi-a brevetat în anul 1903 invenţia, pe care a numit-o „aeroplan automobil”.
Reuşita lui Traian Vuia
În anul 1904, Traian Vuia a început construcţia unui motor pe care l-a brevetat în Marea Britanie. Şi-a finalizat proiectul, pe care l-a numit „Vuia I”, poreclit şi „Liliacul” din cauza formei. În 18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris, aparatul „Vuia I” a zburat pentru prima oară. Astfel, bănăţeanul Traian Vuia a reuşit să învingă chiar Academia de Ştiinţe din Paris. Mai apoi, el a mai brevetat un generator de abur, dar şi două elicoptere. Traian Vuia a trăit în Franţa până în anul 1950 când, bătrân şi bolnav, a revenit în ţară unde a şi murit după doar câteva luni.
