In „Crash – Povesti din LA”, nestiinta e cel mai mare dusman

Filmul debutantului in lungmetraj Paul Haggis, pana acum cunoscut ca scenarist („Million Dollar Baby” fiind precedenta lui isprava), se distinge, intr-adevar, in primul rand prin scenariu. El a obtinut in acest an Oscarurile pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu original, precum si pentru montaj.

Filmul leaga mai multe povesti cu numeroase personaje, care trec dintr-una intr-alta aparent fara logica, pentru ca la final toate sa se adune ciorchine si firul rosu sa devina cret si incandescent. Un cuplu de politisti, un alt politist cu aere rasiste si cu un tata bolnav, un alt politist bun si drept, un realizator TV de culoare, o familie iraniana care tine un magazin, un lacatus mexican, un cuplu de albi – el politician de succes, ea mizantroapa (sic!) plictisita – si asa mai departe. Secventele trec dintr-una intr-alta, personajele predandu-si stafeta in interiorul aceluiasi cadru. In 113 minute insa, scenaristul Paul Haggis are suficienta vreme ca sa-si faca personajele sa se schimbe, nu sa evolueze (pentru ca cei buni au ocazia s-o stalceasca), cat sa se intregeasca.
Pentru Haggis omul e o chestie complexa, capabila de eroisme fara limita si de marsavii la fel de mari, iar acest lucru aduce acestui imn inchinat tolerantei (nu numai interrasiale) o unda de naturalete si de adevar care le lipseste multor filme. Pana si nota solemna, melodramatica de la final i se iarta realizatorului care a fost in stare sa construiasca acest scenariu dificil si bogat, cu personaje memorabile mai ales prin umanitatea lor. Pentru ca sunt la fel ca noi.
Partiturile personajelor sunt ca niste dansuri, dar nici una dintre vedetele de pe ecran nu e primadona, nu exista cor in spatele cortinei – un fel de a spune ca fiecare dintre noi avem rolul nostru la fel de important pe scena vietii. Mai important, felul in care noi „evoluam” pe aceasta scena determina evolutiile celorlalti, si de aici scenariul dificil pentru spectatorul calat pe povesti lineare, simple, pentru ca acest scenariu e foarte aproape de a reface viata in desfasurare. Cu coincidentele ei, cu dramele provocate si din nestiinta, nu numai din rea-vointa, cu conflictele care vin si din necunoasterea celuilalt, nu numai din diferentele de opinie. Filmul are cateva momente de varf emotional, de care substanta acumulata are nevoie pentru a se racori. Iar acestea sunt cu atat mai intense pentru spectator cu cat acesta a apucat, din desfasurarea evenimentelor, sa-si dea seama ca necunoasterea celuilalt e cel mai mare dusman al omului.
Bineinteles, filmul face parte din echipa peliculelor post-11 septembrie 2001, portavoci ale noii propagande americane (scenariul dateaza din 2001). „Lupta impotriva terorismului” trebuie sa imbrace in cazul unui artist nu haina de camuflaj a soldatului, ci e firesc sa se muleze pe propria-i personalitate care evita violenta, denuntandu-i radacinile.
Paul Haggis face pana la urma o treaba onesta, caci are dreptate in ceea ce spune.
„Crash – Povesti din LA”/”Crash”- 2004, scenariul si regia Paul Haggis, cu: Sandra Bullock, Don Cheadle, Matt Dillon, Jennifer Esposito, Brendan Fraser, Thandie Newton, Ryan Phillippe. Distribuit de MediaPro Film Distribution.