O noua editie a Targului International al Colectionarilor, care a avut loc la sfarsitul saptamanii, a umplut curtea Palatului Sutu din Capitala, adunand la un loc colectionarii cu amatorii, cunoscatorii, novicii, curiosii, ignorantii, deci un public foarte divers.
Chiar daca vanzarile nu prea au mers, asa cum ar fi vrut participantii, pentru multi bucuresteni targul a fost un motiv de calatorie in timp, in vremea Bucurestiului de altadata si al obiectelor care pentru multi sunt acum doar niste curiozitati vechi si nefolositoare.
La cele cateva zeci de tarabe amenajate, bucurestenii care au poposit ieri cateva zeci de minute prin curtea Palatului Sutu au putut admira fotografii si vederi vechi, monede si bancnote din diverse perioade de timp si tari, timbre si marci postale, insigne, medalii, harti, facturi de telefon din perioada interbelica, tacamuri din argint si alpaca, servicii de birou, lampi, tablouri, ceasuri si pendule, statuete din metal, bijuterii, covoare, bastoane din lemn, sabii, samovare, lampi cu petrol etc., deci tot felul de obiecte peste care s-a asternut timpul. Pe langa comercializare, scopul targului a fost si de a facilita schimbul de obiecte intre colectionari, mai ales ca impatimitii isi pastreaza pentru sufletul lor destule astfel de amintiri nepretuite.
„Firma mica – Mare negustor!”
Dupa modelul lui „Taica Lazar”, celebru negustor in perioada interbelica, Gheorghe Gheorghiu, decorator-vitrinier de profesie si mare amator de obiecte vechi si mirifica lume a frumosului secolelor trecute, incerca sa-si atraga clientii cu comentarii spumoase si pline de talc, dar si cu ajutorul unei tablite pe care cele cateva randuri scrise erau asemenea unei reclame din zilele noastre, dar mult mai interesante si atractive, prin care parfumul vremurilor trecute se imbina cu realitatea in care traim: „La Taica Lazar, Firma mica – Mare negustor! In magazinul meu, amaratul este tratat ca un rege. Preturi la nivel de second-hand. Fotografierea lui Taica Lazar (10.000 lei), fara TVA”. Si cum insasi fizionomia lui Doru, cum spunea colectionarul ca este cunoscut in lumea anticarilor, era apropiata de cea a lui Taica Lazar, care parca isi arunca privirea dintr-un tablou vechi de zeci de ani, taraba respectiva era parca desprinsa din secolul trecut.
Despre vanzare, nu prea se poate spune foarte mult, mai toti colectionarii plangandu-se ca nu prea mai stie bucuresteanul ce este valoros si frumos.
„Vine omul, se uita ca la un muzeu, pune intrebari stupide, mai vine si cu un copil care pune mana pe obiecte si apoi pleaca. Cand face romanul rost de bani, fuge la magazin sa-si cumpere mancare sau intra intr-un supermarket si-si cumpara un kitch. Un popor care se duce la culcare cu "Desteapta-te romane!" si se scoala cu foamea-n gat si frigul in oase nu are habar ce facem noi aici. M-am nascut intr-o familie de oameni culti, am citit despre arta cam tot ce se putea si sunt aproape fericit. Daca mai fac rost si de bani…”, ne-a spus ironic colectionarul Gheorghiu. Un targ prin care se poate redescoperi si istoria Bucurestilor de altadata.
[acf_gallery field="creare_galerie" post_object_field="adauga_galerie" limit="5"]