La „Munchen” sa nu va duceti cu sacul

Cel mai recent film al lui Steven Spielberg, „Munchen”, aduce in fata o problematica mult mai delicata decat o facea „Lista lui Schindler”. (Ce-i drept, cand aparea „Schindler's List” pe ecrane, presedintele Iranului nu iesea la rampa cu afirmatiile lui obraznice.) Existenta trupei de comando care in anul care a urmat rapirii si uciderii celor 11 sportivi israelieni, in timpul Jocurilor Olimpice de la Munchen, comando international care a localizat si ucis 11 din capii morali, n-a fost niciodata recunoscuta oficial de Mossad. De altfel, singurul membru israelian al trupei a si iesit din Mossad in momentul in care a fost cooptat, pentru a nu exista nici o legatura intre trupa si serviciile secrete israeliene. Asadar, cei cinci evrei, cetateni ai mai multor tari, cauta si raspund cu violenta violentei, organizand in orase europene, dar si la Beirut, mai ales atentate cu bombe care sa atraga atentia si sa asigure PR-ul dorit.
In fata unei dileme morale – daca sa fie obiectiv si sa prezinte faptele sau sa redacteze un manifest, sa ia pozitie -, Steven Spielberg da mai mult impresia ca se scalda intre, argumentand toate pozitiile. Pe de o parte afirma legitimitatea razbunarii, pe de alta introduce seminte de dubiu in psihologia insuficient dezvoltata a personajelor, facandu-le sa se indoiasca nu numai de vietile lor, dar si de vinovatia celor pe care ii ucid. Aceasta pozitie e una care-l avantajeaza pe Spielberg, cu atat mai mult cu cat o sprijina prin alegatii de gust indoielnic in favoarea intelegerii dintre israelieni si palestinieni, vezi discutia dintre ex-agentul Mossad Avnet si palestinianul pe care pe urma acesta refuza sa-l ucida.
„Munchen” e pe de alta parte rezultatul unor eforturi considerabile, care au constat in dezvoltarea scenariului (de catre Tony Kushner si Eric Roth, dupa cartea jurnalistului canadian George Jonas), realizarea castingului, gasirea locatiilor (intreg filmul a fost turnat in locatii din Malta, Ungaria, Franta si la New York) s.a.m.d. Directorul de imagine cu care Spielberg lucreaza de obicei, Janusz Kaminski, a facut treaba foarte buna, cautand atent sa personalizeze fiecare oras prin filtre speciale, lentile, desaturand sau suprasaturand imaginea si folosind pentru reconstituirea secventelor din 1972, de pe aeroportul munchenez, un procedeu numit „skip bleach” (care a mai fost folosit in „Jarhead”), care da aspectul nisipos si saturat al culorilor. De pe partea sa, Spielberg a dorit ca filmul sa aiba si aerul unui thriller al anilor '70, sa aduca aminte de „Filiera franceza” sau de „Cele trei zile ale condorului”. Toate bune si frumoase. Filmul are din acest punct de vedere frumusete vizuala si amprente geografice ori temporale, dar miezul sau e mult prea alunecos si caldut pentru ce ne-am fi asteptat. Lui Spielberg nu i-a reusit nici macar conformismul dulceag si melodramatic. „Munchen” nu are nici forta lui „Salvati soldatul Ryan”, nici tragismul „Listei lui Schindler”, nici pledoaria pentru iubirea de aproapele din tot ce face Spielberg – lucru care-l face sa fie la randul lui iubit de public. E un thriller corect, cu mult insa sub alte thriller-uri cu echipe eteroclite de baieti destepti care actioneaza corelat ca niste ceasuri elvetiene. Din acest punct de vedere, „Munchen” e cu mult sub „Ocean Eleven” al lui Steven Soderbergh, unde pregatirea unui atac asupra unui seif era pentru regizor un mod de a explora timpul cinematografic si de a-si insusi rolul celui care planuieste spargerea.

„Munchen” / „Munich”- 2005, 164 minute, regia Steven Spielberg, scenariul Tony Kushner si Eric Roth, dupa volumul „Vengeance”, scris de George Jonas; imaginea Janusz Kaminski, montajul Michael Kahn, muzica John Williams; cu: Eric Bana, Daniel Craig, Mathieu Kassovitz, Hans Zischler, Ciaran Hinds, Geoffrey Rush, Michael Lonsdale.