La Sfantu Gheorghe, un aisberg plus caldura mare

Cea de-a treia editie a Festivalului International de Film Anonimul s-a deschis cu bine, desi unul dintre cele doua vaporase care i-a transportat pe invitati de la Mahmudia la Sfantu Gheorghe a luat prea mult namol la elice si a trebuit sa opreasca un sfert de ora si pe urma s-o ia „la pas”. Cetatea – deschisa in acest an – a filmului e putin schimbata. In apropierea multiplexului cu cele trei sali, langa lac si mese, a aparut o piscina – ireala, cu apa albastra-albastra din pricina peretilor vopsiti albastru. Iar la ponton a mai aparut o vila, ceea ce face ca numarul invitatilor sa creasca in acest an.
„Festivalul s-a schimbat si prin faptul ca la scurtmetraje nu s-au mai ales filme de peste 20 de minute, care merg spre mediumetraj” , intervine Alex Leo Serban, „selectorul” editiei, cum isi spune ironic. „O alta schimbare e faptul ca a disparut sectiunea de documentare, fiind inlocuita cu cea de animatie, unde au fost incluse si filme asa-zis experimentale. La lungmetraj am ales sapte filme care mi s-au parut foarte diferite din punctul de vedere al genurilor, zonelor geografice si stilurilor. Toate insa reflecta acelasi spirit independent.” L-am mai intrebat pe „selector” de ce nu e si filmul lui Radu Muntean in competitie. „Hartia va fi albastra” a fost proiectat in seara de deschidere si a fost reprezentat de actorul Andi Vasluianu. Alex Leo Serban mi-a spus ca motivele au fost tehnice. Era important ca filmul sa mearga la Festivalul de la Locarno si exista o singura copie. De la Locarno filmul merge la Sarajevo, asa ca… Iar filmul lui Corneliu Porumboiu „A fost sau n-a fost?”, suta la suta independent, fiind facut din banii regizorului, nu e in competitie – mi s-a spus – pentru ca a fost deja in competitie la TIFF.
La Sfantu Gheorghe e lume destula si caldura destula. Tantarii ataca seara si sunt de-a dreptul criminali. Norocul e ca au orele lor, asa ca cine sta pana spre dimineata in camping – pentru ca proiectiile tin destul, numai somn sa n-ai, nu risca nici sa fie mancat de tantari, nici sa-i fie prea frig – ca anul trecut. Nici eroinei din „Iceberg” nu-i e prea frig. Filmul a fost prezentat marti in competitia de lungmetraj in prezenta unuia dintre actori, pentru ca cei trei regizori – Fiona Gordon, Dominique Abel si Bruno Romy – nu erau disponibili. Eroina Fiona, dezgustata de traiul ei absurd de banal alaturi de un sot si niste copii inghetati in habitudinile lor, petrece o noapte sechestrata in frigiderul fast-food-ului unde lucreaza, eveniment care o face sa treaca dincolo de moarte si sa descopere un ideal care i-ar lumina viata. Sa gaseasca un aisberg. Drama de cuplu scaldata cat cuprinde in absurd, dar si in poezia uscata a filmelor lui Aki Kaurismaki, „Iceberg” are calitatile care sa-l faca sa atraga publicul tanar, dezinhibat si amator de absurd si oximoronic. Caldura din Delta si icebergul unor relatii umane – o combinatie la care „selectorul” nu stiu daca s-a gandit.
Nici Marcel Iures, presedintele festivalului, nu cauta prea multe argumente. Mi-a spus ca a acceptat in urma cu trei ani sa gireze cu numele sau acest festival pentru ca i „s-a parut o nebunie sa faci un festival de film in Delta. Lipsa de argumente mi s-a parut temerara”. Totusi, presedintele doreste ca focalizarea editiei pe generatia asteptata sa aiba efectul scontat, adica sa se lase cu argumente coerente si reflectari coerente in presa. Vom mai vedea. Deocamdata festivalul abia a inceput.