„Marele alb”, o bijuterie independenta, dar cu actori unul si unul

Fanii fratilor Coen vor exulta la acest film, care le poate aminti de „Fargo” si care reuseste fara mari eforturi sa introduca in aceeasi ecuatie sentimentele curate si umorul negru. Realizat de un regizor britanic necunoscut noua, Mark Mylod, „Marele alb” e o gura de aer proaspat intr-un val de conformism mai mult sau mai putin asumat.
Daca tot vorbeam de umor negru si suntem pe aproape, sa spunem ca e si un omor in film, nu negru, cat alb si inghetat, pentru ca actiunea se desfasoara intr-un orasel din Alaska, unde spleen-ul sub zero grade capata totusi caracteristici asemanatoare amok-ului. Scenaristul filmului, Colin Friesen, s-a inspirat probabil din senzatii personale pe care le-a ridicat bine de tot pe scala intensitatii, pentru ca a facut facultatea in Winnipeg si stie cu ce se mananca frigul. In speta, cu ganduri de evadare. Lucru pe care il fac si personajele filmului, care tes la cuptor idei de fuga. Numai ca fiecare are motivele lui, si ce e pentru unul egoism si fuga de sine e pentru altul generozitate impinsa pana la uitarea de sine.
Filmul e foarte agreabil nu numai pentru povestea lui bine scrisa, care debuteaza in termenii comediei negre (eroul descopera un cadavru in ghena si-l cara in propriul frigider etc. etc.), care conflueaza cu comedia romantica si love story-ul, fara a produce un compost incolor. Filmul are personaje bine conturate din putine gesturi, are replici oportune, un fir narativ care curge istet, departe de a jigni inteligenta spectatorului, dar are mai ales privirea un pic ironica, un pic amarata, dar taios de lucida, asupra gradului de alienare al nostru, al tuturor. Si mai are de aici o tandrete nemaipomenita pentru oameni in general si pentru oamenii care iubesc in special. Intr-atat de „nebuna” e aceasta tandrete incat filmul isi permite sacrilegiul de a fi „politically incorect” si de a-i da personajului principal ideea de a-si ucide pur si simplu fratele pentru a face rost de bani ca sa-si vindece sotia bolnava. Nu-l ucide, nu poate. Aceasta „nebunie” e de aceeasi textura cu cea din filmul lui Nick Cassavetes, „She's So Lovely”, in care o femeie era in stare sa-si paraseasca propriii copii pentru a fi cu barbatul pe care-l iubeste.
Cu un titlu inspirat probabil din „Marele albastru” al lui Luc Besson, filmul plimba mortul si povestea lui macabra pe gheata, la minus 50 de grade, dar da pe dinafara in umanitatea lui lipsita de complexe. Umorul, atunci cand exista, e de buna calitate, desi bate in macabru, iar uneori, in unele secvente, joaca pe muchia dintre ras si plans pentru ca – nu-i asa? – viata e de asa natura incat…
Regizorul Mark Mylod n-a avut numai simt pentru a alege acest scenariu, dar a avut si o buna mana cu actorii, carora a stiut sa le stimuleze resurse ascunse. Robin Williams, in rolul sotului care incalca legea doar pentru ca-si iubeste sotia, e tot timpul in gratiile spectatorului, dar faptul ca ramane cumva neschimbat nu-l face monocord. Holly Hunter e extraordinara in rolul sotiei atinse de sindromul Tourette, asimilandu-si personajul dincolo de latura lui comica, pentru a-i gasi fragilitatea, si facandu-ne mai toleranti cu boala psihica. Giovanni Ribisi primeste in sfarsit un rol pe masura versatilitatii sale. Interpreteaza, de altfel, cel mai complex personaj, agentul de asigurari alienat, de la care te astepti oricand sa ucida pe cineva, dar care pe drum se transforma pana la a scoate la iveala o sensibilitate sa-ti rupa inima. Oarecum pe structura sa consacrata de precedentele filme, Woody Harrelson il joaca pe fratele dat mort initial, care apare si risca sa incurce toate planurile cu natura sa instinctuala, irationala, animalica. Alison Lohman completeaza galeria cu un rol nou pentru ea, cel de iubita cuminte si rabdatoare, ingrijorata pentru relatia cu un barbat egoist.
„Marele alb” e un film pentru toate starile si toate umorile. Farmecul lui vine si din toleranta pentru tacanelile celorlalti. Se recomanda, asadar, ca un leac bun pentru toti cei care simt fie ca, intr-un fel sau altul, o iau razna, fie ca sunt blocati intr-un loc de unde n-au cum fugi.
„Marele alb”/”The Big White” – regia Mark Mylod; scenariul Colin Friesen; cu: Robin Williams, Holly Hunter, Giovanni Ribisi, Woody Harrelson, Alison Lohman, Tim Blake Nelson. Distribuit de RomaniaFilm si Pro Rom.