Evacuarea Senatului Romaniei din cladirea situata in Piata Revolutiei a starnit nemultumiri, mai ales din partea celor mutati. Controversele s-au amplificat in momentul in care s-a aflat ca fostul sediu al Senatului va urma sa gazduiasca Ministerul Administratiei si Internelor. Mai multe cotidiane au titrat atunci ca „Politistii lui Blaga vor sa ocupe sediul Senatului”. S-a mai scris, de asemenea, ca imobilul va fi transmis cu titlu gratuit in administratia MAI si ca astfel „noua locatie va asigura politistilor birouri mai mari”. Putini sunt insa cei care stiu ca imobilul, in care se mai afla in prezent Ministerul Muncii si cel al Sanatatii, a fost construit in perioada celui de-al doilea razboi mondial, din fondurile Ministerului de Interne. Finalizata in anul 1945, impunatoarea cladire a adapostit doar cativa ani aceasta institutie a statului.
Proiectul de arhitectura pentru fostul Palat al Senatului a fost elaborat in 1938, de catre arhitectul Paul Smarandescu, seful Serviciului de arhitectura al Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Cladirea avea o suprafata construita de 5.500 mp si fatadele sale au fost proiectate sa fie placate cu piatra de Vrata, din Bulgaria.
Firma care a construit cladirea este una si aceeasi cu cea care a ridicat si Palatul Regal. Lucrarile de constructie a Palatului MAI au fost realizate in continuare de aceeasi firma, fiind finalizate in 1945.
Proiectul Palatului MAI, modificat de mai multe ori
Pe parcursul lucrarilor, proiectul initial a fost modificat de mai multe ori. Astfel, la sfarsitul lunii iulie 1939, MAI a oprit lucrarile si a dispus revizuirea planurilor, ca urmare a modificarilor facute in acel an planului de sistematizare a Caii Victoriei, a degajarii terenurilor din fata Bisericii Kretzulescu. De asemenea, proiectul initial a mai suferit modificari ca urmare a recomandarilor facute de Consiliul Tehnic Superior al Ministerului Lucrarilor Publice. Fatadele palatului au fost modificate radical prin adaptarea lor la un stil clasic, pentru a se armoniza cu linia arhitectonica a Palatului Regal, aflat vizavi. De asemenea, s-a renuntat la cladirea aripii posterioare a ansamblului, iar inaltimea constructiei a fost redusa cu doua etaje, in aripile laterale, si cu un etaj, in corpul principal.
Lucrarile de constructie, finalizate de o firma germana
Fondurile insuficiente alocate pentru constructia Palatului, in primii ani, nu au permis decat realizarea in proportie de 60% a structurii. De aceea, pentru finalizarea lucrarilor s-a propus negocierea unui imprumut. Au fost purtate tratative cu firma germana Hochtief, cazandu-se de acord ca aceasta sa continue lucrarile de constructie impreuna cu antrepriza inginer Emil Prager. Pentru plata lucrarilor, Ministerul Finantelor a prevazut in bugetele din 1941/1942 si 1946/1947 emiterea unor bonuri de tezaur in marci germane, cu dobanda de 4,5%. Conducerea proiectului constructiei Palatului, pana la terminare, a fost incredintata MLP. Toate lucrarile de constructii, finisajele interioare, fatadele si lucrarile de instalatii (incalzire centrala, alimentare cu apa, cu electricitate, canalizare etc.) au fost finalizate la termen, ansamblul constructiei fiind preluat de beneficiar, adica MAI, la inceputul anului 1945.
[acf_gallery field="creare_galerie" post_object_field="adauga_galerie" limit="5"]
