Sa ne asteptam la un premiu romanesc?

Festivalul international de film de la Cannes se apropie tot mai repede de final, seara zilei de 28 mai, cand vor fi anuntate premiile. Filmele favorite la Palme d'Or sunt, pana acum, „Volver” de Pedro Almodovar, „Babel” de Alejandro Gonz'lez I–arritu si „Marie Antoinette” de Sofia Coppola – daca e sa judecam dupa aprecierile criticilor.

Almodovar,
favorit la Palme d'Or

Revista „Screen”, care are in fiecare an un tabelas unde un juriu international al criticilor noteaza filmele vazute, anunta ca filmul lui Almodovar se numara printre cele mai bine cotate sase filme din ultimii 20 de ani. Cele trei filme intra si in topul meu personal, alaturi si de „A fost sau n-a fost?” al lui Corneliu Porumboiu, care avea ieri cronici foarte bune in revistele „Screen” si „Variety”, precum si in cotidienele „Liberation”, „L'Humanite” si „Le Monde”. Am auzit ca, dupa ce a vazut filmul, redactorul-sef al prestigioasei „Cahiers du Cinema” si-a trimis toti colegii sa-l vada, iar fratii Dardenne (care au primit anul trecut Palme d'Or-ul pentru „L'Enfant” si care acum prezideaza juriul de la Camera d'Or) au marturisit ca le-a placut foarte mult filmul lui Porumboiu. Sa ne asteptam la un premiu? Ar fi minunat, caci daca nu ia premiul de debut, Camera d'Or, „A fost sau n-a fost?” poate primi unul dintre cele doua premii ale sectiunii „Quinzaine des Realisateurs”. In orice caz, filmul a fost extrem de bine primit la premiera, de o sala plina care a ras in hohote. Mare usurare pentru regizor si pentru actorii Mircea Andreescu, Teo Corban, Ion Sapdaru, prezenti la Cannes. Dupa cronica foarte buna din „Screen”, de zilele trecute, „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” de Catalin Mitulescu a mai avut una, foarte favorabila, in „Variety”, iar cineastul a fost intervievat, ca si Corneliu Porumboiu, pana si de postul arab de televiziune Al-Jazeera. Alaturi de Catalin Mitulescu mai sunt prezenti la Cannes co-scenarista Andreea Valean, protagonista Dorotheea Petre si membri ai productiei.

„Marilena de la P7”,
un film social

Alaltaieri a avut premiera oficiala si cel de-al treilea film romanesc, „Marilena de la P7”, in sectiunea „Semaine de la Critique”. Autorul lui, Cristian Nemescu, mi-a spus dupa proiectie ca e multumit de reactia salii pline de la Espace Miramar, chiar daca nu e de acord cu faptul ca filmul sau a fost numit pe scena, de gazde, „un film social”. Spectatorii care i-au pus pe urma intrebari au vrut sa afle, printre altele, daca cartierul de blocuri era unul real, pentru ca atmosfera de ghetou era foarte autentica. Cristian Nemescu a parasit ieri Cannes-ul, destul de stresat, pentru ca intra in filmari cu lungmetrajul „California Dreaming”, in care va juca si actorul american Armand Assante. Filmarile incep duminica si presiunea e mare. Despre cele trei prezente romanesti la Cannes, Nemescu mi-a spus ca „e de bine”, fiind semnalul ca „incepe sa faca filme cine trebuie”. Protagonista filmului sau, Madalina Ghitescu, care mai ramane la Cannes, se bucura in continuare de atmosfera festivalului, de strazile romantice din oras, desi nu intelege de ce toata lumea se zbate sa faca rost de invitatii la petreceri, in vreme ce, o data ce treci de paza, atmosfera e linistita ca la o lansare de carte de la Muzeul Literaturii din Bucuresti.

Pe terasa cu Gus Van Sant

Alaltaieri, fanul din mine s-a emotionat pana sa-i scada calciul, caci a stat de vorba cu cineastul american Gus Van Sant (care anul trecut a concurat in competitie cu „Last Days”). Extrem de amabil, el m-a ascultat balbaindu-ma pe terasa de la Noga Hilton (loc interzis jurnalistilor, unde am patruns gratie producatorului Daniel Burlac) si mi-a dat un autograf pe care o sa vi-l arat la sosirea acasa. Printre filmele vazute in ultimele doua zile nu m-a impresionat decat „United 93” de Paul Greengrass, prezentat cu sala plina, in afara competitiei, refacere la sange, extrem de veridica si extrem de greu de urmarit, a circumstantelor in care cursa 93 a companiei United Airlines a fost deviata in 11 septembrie 2001 de teroristi. N-am mai vazut un film despre un avion cazand mai bine gandit decat acesta si nici nu vreau sa mai vad. Actori necunoscuti, printre care conducatori de zbor din turnurile de control din Boston si Cleveland, care au trait pe pielea lor tragedia, filmari cu camera in mana, montaj strans, crud si fara accente lirice. Filmul e un omagiu adus victimelor de la 11 septembrie, dar nu cauta explicatii, vinovati, nu vrea sa ne tina cu batista in pumni, ci reface minutios fiecare pas, fiecare moment al tragediei, in ritmul ei real, cand de la mirarea amuzata a conducatorilor de trafic ori a stewardeselor la auzul vestii deturnarii pana la primele victime injunghiate distanta e, si temporal, si emotional, infima.

Pe plaja, sculpturi
in nisip…

Speriati sau nu, spectatorii Cannes-ului isi continua existenta efemera din capitala filmului. Un tanar tenace construieste de cateva zile sculpturi frumoase pe nisipul plajei. Unui crocodil i-a urmat Buddha. Pe fatada Hotelului Martinez se proiecteaza seara imagini colorate, iar instrumentistii romani stau acum pe celebra artera comerciala Rue d'Antibes aproape din 20 in 20 de metri. Dupa ce a fost deschis cu recitalul sopranei Angela Gheorghiu, festivalul ia sfarsit pe 28 mai cu proiectia filmului „Transylvania” de Tony Gatliff. Mai zice cineva ca nu se stie la Cannes de Romania.