E greu de imaginat ce poate intelege un copil sau un adolescent din felul in care se vorbeste si se scrie mai nou in limba romana. Ce sa inteleaga din titlurile emisiunilor de la televizor, in care toate cuvintele sunt scrise cu majuscula, ca in limba engleza? Sau din noile cuvinte ajunse deja la grad de neologism dintr-o prea frecventa cadere in greseala? „Ne-a lipsit suportul”, „e un om determinat”, „locatie” pentru „loc” („locatie” inseamna numai loc de filmare) si asa mai departe. De la o vreme, si subtitrarile filmelor de la cinematograf s-au contaminat. Un virus bantuie de cateva luni cam prin tot ce am vazut pana acum: „d-v”, prescurtare pentru „dumneavoastra”. L-am vazut pana la epuizare. Acum cateva zile am vazut „Mandrie si prejudecata”, unde „indeajuns” era scris „in de-ajuns”. Imi pare rau ca n-am notat toate greselile pe care le-am vazut de-a lungul vremii. Uneori, subtitrarea dupa ureche insoteste o traducere dupa ureche, cel mai celebru exemplu fiind filmul „Dl si dna Smith”, unde trageai plasa plina de perle involuntare, de genul „barbecue” egal „berbecut”. Vinovati pentru aceste greseli sunt atat traducatorii, cat si firma care realizeaza aceste subtitrari, Vision P.M. Ma gandesc insa ca totusi un filolog nu are voie sa scrie „d-v”. Nici o dactilografa, de altfel.
