„Syriana” este genul de film despre care se spune ca „ne trebuie”. E un film care, nu numai prin idei, ci si prin structura, reconstruieste o realitate complexa, in care toate lucrurile se leaga unul de altul si se influenteaza. Nu e un film usor de urmarit, pentru ca nu are pauze de respiratie. Iti cere sa fii atent tot timpul. Este dens, documentat, iar fiecare amanunt se leaga de altul. Nu-ti poti permite sa pierzi sirul. E, in acelasi timp, un film barbatesc, nu pentru ca sunt putine aparitiile feminine, ci pentru ca maniera lui de a reflecta realitatea tine de judecata masculina – practica, rapida, lipsita de sentimentalisme. Te trimite cu gandul la „Toti oamenii presedintelui” si la alte thriller-uri politice din acea vreme. Regizorul si scenaristul Stephen Gaghan a descoperit, documentandu-se pentru scenariul la „Trafic” (pentru care a luat pe urma Oscarul), ca cea mai mare dependenta americanii o au, de fapt, fata de petrolul ieftin al strainilor. Pe urma, Steven Soderbergh si George Clooney i-au dat sa citeasca „See No Evil”, cartea unui fost agent CIA, Robert Baer, care a petrecut 21 de ani in Orientul Mijlociu. Gaghan s-a documentat pentru un scenariu despre afacerile cu petrol din Orientul Mijlociu nu numai in SUA, ci si in Franta, Italia, Marea Britanie, Elvetia, Liban, Siria, Dubai. Baer l-a luat cu el in Orientul Mijlociu, ajutandu-l sa cunoasca oameni care l-ar fi putut ajuta – afaceristi, dar si traficanti de arme si chiar si un lider Hezbollah. „Daca intrebi acelasi lucru pe cinci oameni diferiti, obtii cinci raspunsuri diferite”, spune acum Gaghan, a carui idee despre lumea imensa a informatiei clandestine s-a consolidat in cursul acestei vizite.
Pentru a cuprinde aceasta lume clandestina, ca si pe cea, mai larga, unde toate comunica, Gaghan a construit un scenariu in care urmareste in paralel mai multe povesti. Aparent, ele nu au legatura una cu alta, dar pe drum ele se tot apropie. Una este cea a agentului CIA (George Clooney) care se apropie de pensie si care, din devotat ce era, descopera ca sefii s-au folosit de el in misiunile din Orientul Mijlociu si ca acum se dezic de el. O alta poveste tine de industria petrolului si de fuziunea unei mari firme de profil din America, Connex, cu alta mai mica, Killen, care tocmai a capatat drept de a fora in Kazahstan. Mai e povestea avocatului (Jeffrey Wright) care se ocupa de fuziune, solicitat fiind de Departamentul de Justitie. Pe urma e povestea unui analist in energetica (Matt Damon) care, dupa ce ii moare copilul, lasa Geneva pentru Orientul Mijlociu pentru a lucra pe langa printul reformist Nasir. Pe urma e povestea printului Nasir, pe care pana la urma tatal sau, emirul, nu-l lasa mostenitor, ci pe fratele rau al acestuia. Mai e si povestea a doi emigranti pakistanezi care lucreaza in industria energetica in aceasta tara din Golful Persic al carei nume nu e spus niciodata, doi emigranti care raman fara slujbe si iau pulsul la baza societatii.
Dupa cum vedeti, filmul merge pe multe straturi, de sus pana jos, documentat si serios. Nu ataca in mod direct nici printii arabi, nici magnatii americani, dar spune destul de clar, prin cuvintele unui personaj, un adevar: coruptia societatii americane exista si e asumata ca o forta de progres, e mai mult sau mai putin oficializata. Asta nu-i demonizeaza pe americani, caci nici arabii nu sunt mai curati. Filmul n-are parti-pris-uri, iar finalul ramane deschis, ca si cand lucrurile nu s-ar putea schimba niciodata.
„Syriana” – 2005, regia si scenariul Stephen Gaghan; cu: George Clooney, Matt Damon, Jeffrey Wright, Christopher Plummer, Chris Cooper, Amanda Peet.
[acf_gallery field="creare_galerie" post_object_field="adauga_galerie" limit="5"]
