„Ceva imi spunea, atunci cand ma hotarasem sa o vizitez pe Agnia Bogoslava in apartamentul ei din Yaffo, ca aveam sa dau peste o "comoara"”, scrie Costel Safirman, cel care a ingrijit aceasta autobiografie a actritei (aparuta la Fundatia Culturala Libra), dar si cel care este autorul ei moral, convingand-o pe vitala autoare, care implineste 90 de ani pe 7 octombrie, sa-si dicteze amintirile. Nefiind o scriitoare, ci o povestitoare, artista nu are grija stilului, ci doar pe cea a acuratetii faptelor rememorate. De aceea paginile sunt proaspete si sincere – surprinzator -, cu atat mai proaspete cu cat amintirea e mai veche. Viata la patru ani in orasul care miroase a mere (Chisinau), mama Lunia, care canta la restaurantul „La trei pesti” de pe Dudesti, cartierul Crucea de Piatra, adolescenta petrecuta in fabrica, dar mai ales inceputurile artistice, la 16 ani (in opereta „Surica, doctoreasa iscusita”), apoi perioada Majesticului, a Alhambrei-Excelsior (unde a remarcat-o Ion Vasilescu, dupa ce a pus-o sa cante „Glasul rotilor de tren”), dar mai ales a Teatrului Baraseum, infiintat ca sa stranga actorii evrei in perioada persecutiilor – amintirile se succed in flashback-uri si se raresc spre zilele noastre, cand autoarea parca nu mai e atat de interesata sa povesteasca. Agnia Bogoslava nu-i uita pe barbatii care i-au marcat destinul – pe Mihai Zirra, Sandu Eliad si Puiu Perahim, cum nu uita nici evenimentele dramatice, nasterea sub bombardament, arestarea din 1942, cutremurul din 1938, rebeliunea legionara. Agnia Bogoslava a parasit Romania pe 31 decembrie 1969, stabilindu-se in Israel. Volumul ei de amintiri e strabatut de optimism si de vitalitate, ca un roman despre care stii din start ca se termina cu bine.
