Procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au realizat un rechizitoriu de 49 de pagini în dosarul care a fost deschis după ce Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Ilie Cezar l-au şantajat pe Sebastian Ghiţă, managerul Realitatea Media.
Sesizarea a venit pe e-mail
Procurorii s-au sesizat din oficiu în legătură cu infractiunea de santaj realizată de Sorin Ovidiu Vîntu. Sesizarea a venit de pe o adresă de e-mail
„Sesizarea a avut la bază email-ul trimis în data de 03.04.2011 de la O adresă de e-mail la adresa sesizare@mpublic.ro din care rezultă că, în data de 02.04.2011, numitul VÎNTU SORIN OVIDIU i-a adus ameninţări numitului G.S., în scopul acceptării de către acesta din urmă a unei pagube patrimoniale.
În data de 08.04.2011, cauza a fost declinată Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, iar, în aceeaşi dată, a fost retrimisă prin adresă Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea analizării oportunităţii preluării.
Prin rezoluţia din data de 08.04.2011, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus, în temeiul art.209 alin.(41) din Codul de procedură penală, preluarea cauzei în vederea soluţionării de către Secţia de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”.
Vîntu a dorit să se implice activitatea editorială de la Realitatea TV
Partea vătămată G.S. a declarat: „Începând cu luna decembrie a anului 2010, SORIN OVIDIU VÎNTU a început să exercite presiuni asupra mea pentru a obţine acceptul meu faţă de o implicare a sa personală în activitatea redacţiei postului TV din punct de vedere editorial. Presiunile au fost făcute fie direct, fie telefonic şi vizau nepriceperea mea la televiziune şi activitatea defectuoasă a directorului editorial referitor la care mi-a sugerat să-l schimb”. Partea vătămată a menţionat că nu a răspuns la aceste presiuni şi din acest motiv ele s-au amplificat: „Consider că prin acţiunile întreprinse de două persoane. şi de directorul general, VÎNTU a încercat să mă oprească de la îndeplinirea indicatorilor prevăzuţi în contractul de management. Acţiunile constau în nesemnarea unor documente, întârzierea nejustificată a unor plăţi, intervenţii directe asupra unor angajaţi ai R.M.”.
Evident aceste neînţelegeri, datorate modalităţii de derulare a raporturilor contractuale, nu intră în conţinutul material al infracţiunii de şantaj, dar reprezintă circumstanţe care au premers săvârşirea infracţiunii de şantaj.
„Eu nu pot să te omor dar pot să pun pe alţii să o facă pentru mine”
În fapt, în data de 27 martie 2011, întrucât partea vătămată G.S. a refuzat în mod constant să dea curs pretenţiilor inculpatului VÎNTU SORIN OVIDIU şi sub pretextul că firma A.I. S.A. ar fi preluat în mod abuziv contractul de închiriere al spaţiului în care funcţionează postul de televiziune (proprietarul spaţiului fiind o societate) din dispoziţia inculpatului VÎNTU SORIN OVIDIU, un număr de aproximativ 40 de persoane (printre care şi inculpatul ILIE ION CEZAR) au pătruns în acest spaţiu.
După pătrunderea acestor persoane, în postul de televiziune şi-a făcut apariţia personal inculpatul VÎNTU SORIN OVIDIU, scopul prezenţei sale în sediu, dovedit prin probele administrate în cauză, fiind de a demonstra părţii vătămate „forţa” pe care o deţine şi de a crea condiţiile prin care ulterior avea să-şi materializeze în mod practic rezoluţia infracţională referitoare la infracţiunea de şantaj. Cu prilejul pătrunderii sale în sediul postului TV, inculpatul VÎNTU SORIN OVIDIU a avut, într-un birou, o discuţie personală cu partea vătămată G.S., discuţie la care a mai participat doar inculpatul ILIE ION CEZAR. Acest aspect este susţinut de partea vătămată G.S. şi este confirmat de declaraţiile a doi martori.
Astfel, partea vătămată a declarat: „Vîntu m-a ameninţat în mod direct cu moartea, cu ruperea contractului, cu pierderea banilor investiţi, dacă nu accept condiţiile sale, respectiv schimbarea unui angajat şi implicarea sa în politica editorială. Textual SORIN OVIDIU VÎNTU mi-a spus: Eu nu pot să te omor dar pot să pun pe alţii să o facă pentru mine.” De asemenea, partea vătămată a precizat că: „în prezenţa lui ILIE ION CEZAR, VÎNTU mi-a spus că poate renunţa la pretenţiile sale şi că poate să-i determine pe oamenii săi să nu îmi mai facă probleme dacă accept să-i dau lunar, cash (expresia sa a fost „în pungă”) suma de 200 de mii de Euro. Pentru a dezamorsa situaţia i-am spus că avem un contract unde nu există o asemenea prevedere dar că mă voi gândi la acest lucru. El m-a ameninţat că dacă nu accept plata acestor bani îmi va crea probleme în continuare”.
Începând cu data de 27 martie 2011, inculpatul ILIE ION CEZAR a fost prezent în fiecare zi în sediul postului de televiziune, inculpatul VÎNTU SORIN OVIDIU transmiţându-i părţii vătămate G.S. că acesta ar fi „reprezentantul acţionarilor”, deşi în realitatea el nu avea o asemenea calitate. Aşa cum se exprima inculpatul VÎNTU SORIN OVIDIU, ILIE ION CEZAR era „păstrătorul înţelegerii cu partea vătămată”.
Cum a decurs şantajul
Constrângerea s-a realizat prin îngrădirea libertăţii de acţiune a părţii vătămate care permanent îl avea în preajmă pe omul impus de inculpatul VÎNTU SORIN OVIDIU, respectiv inculpatul ILIE ION CEZAR aşa încât temerea şi nesiguranţa să-i aducă atingere libertăţii de opţiune pentru a ceda pretenţiilor injuste, prin remiterea sumei de bani, care asigura un folos ambilor inculpaţi.
În acest sens următoarele discuţii ambientale sau telefonice, care au avut loc ulterior se coroborează cu descrierea stării de fapt şi confirmă declaraţiile părţii vătămate, astfel:
Discuţia din data de 13.04.2011, între S.G.şi ILIE ION CEZAR:
IILIE: Aşa a zis. Asta a fost discuţia dintre voi, el a zis OK, e OK, e OK…
S.G.: Dar de aia, eu azi n-am mai deschis discuţia. Dar aia e bătută în cuie: nu 200 de mii pe lună, 150. Şi mă laşi în pace! Nu mă mai presezi, nu mai mi-i pui pe ăştia în cârcă.
ILIE: Da. Eu de ce am vorbit până acuma, m-am ţinut de cuvânt.
Sau discuţia din data de 15.04.2011, purtată între ILIE ION CEZAR şi C:
ILIE: Eu când să vorbesc cu S?! Eu nu am ajuns acolo.
C: A, ok. Mă duc eu atunci şi vorbesc.
ILIE: Du-te peste ei şi spune-le: băi, a fost, a făcut urât ăla urât aseară … îi spui că a făcut urât şi a zis că trebuie făcut aşa.
C: Ok.
La fel şi discuţia din 15.04.2011 purtată între VÎNTU SORIN OVIDIU şi ILIE ION CEZAR:
ILIE: Alo!
VÎNTU: Ce faci, Ioane?
ILIE: Uite, pe aici, îl aştept pe S să apară.
VÎNTU: Am înţeles, Ioane. Bine golănaş.
ILIE: Bine tată. După ce vorbesc cu el, dacă…
VÎNTU: Dar ai mai vorbit cu el, măi, dacă… Tot sucit e?
ILIE: N-am ajuns să vorbesc cu el. Am vorbit cu el la telefon şi a încercat să-mi explice ceva. Şi vreau să vorbesc cu el între patru ochi, când vine. Pe urmă, dacă e, trec pe la tine. Dacă eşti acasă, trec pe la tine.
Discuţia telefonică din data de 19.04.2011, purtată de VÎNTU SORIN OVIDIU tot cu ILIE ION CEZAR:
VÎNTU: Da. Ce-am vrut să te întreb? Te-ai întâlnit cu S.G azi?
ILIE: Da. M-am întâlnit, am vorbit cu el, i-am spus despre ce e vorba.
VÎNTU: Şi?
ILIE: Şi el, aşa cum ne-am aşteptat. A început să scâncească, să-mi spună că…
VÎNTU: Că e greu, că aia, că aia.
ILIE: Că e greu şi că nu ştie ce să facă cu D, că tot îi spune D că are nevoie pe acolo de ajutor.
VÎNTU: Am înţeles. Păi ce să facă? Trebuie să-l sprijine.
ILIE: Sigur. Zic: „E problema ta. Descurcă-te, că eşti băiat mare!”
VÎNTU: Te-ai prins.
ILIE: Da. „Descurcă-te, vezi cum te descurci, că eşti băiat mare!”
VÎNTU: Aşa. Şi cum a rămas până la urmă?
ILIE: Pentru mâine dimineaţă, să vedem cum facem. „Descurcă-te, nu mă pune într-o poziţie proastă! Sau gândeşte-te: dacă consideri că merită să mă pui într-o postură proastă, să-mi roşească obrazul de ruşine, OK!” „Păi stai să vedem…!” Zic: „Nu. Nu există decât două variante: da sau nu. Poţi să te ţii de un angajament aşa cum l-am discutat sau nu. Atâta tot. Cale de mijloc nu există.” Înţelegi?”
