„Viata ca un pariu” pe piata comertului de suflete

Filmul lui D.J. Caruso atrage prin numele interpretilor – Al Pacino, Matthew McConaughey, Rene Russo. Subiectul filmului nu e, din pacate, interesant pentru toata lumea – cel putin pentru mine nu e deloc. Nu gasesc fascinanta lumea pariurilor sportive din Statele Unite, dupa cum nu gasesc fascinant nici fotbalul american. Prin urmare, pentru mine cel putin, filmul a fost teoretic interesant prin intriga ce, eventual, ar fi putut transcende pariurile sportive si prin actorii care ar fi putut oferi interpretari originale.

In „Viata ca un pariu”, un sportiv talentat (McConaughey), accidentat iremediabil, reuseste sa faca cariera in cea mai tare firma de consiliere de pariuri din SUA. El se trezeste peste noapte cu un telefon, si o voce ferma ii da toate indiciile ca l-a apucat pe Dumnezeu de picior, dar si ca Dumnezeu ii prevazuse toate miscarile. Vocea ii apartine lui Walter Abrams (Al Pacino), patronul acelei firme. Relatia mentor-protejat se transforma in relatie tata adoptiv-fiu. Tanarului genial in pronosticuri i se promite insa o cariera de aur in schimbul construirii unei noi personalitati: i se schimba numele, i se schimba infatisarea, ii creste contul in banca, i se aduc prostituate scumpe la scara. Batranul Abrams, bolnav incurabil, e fericit ca si-a descoperit urmasul, prin urmare se straduieste sa-l invete repede tot ce stie, toate trucurile. Pana in momentul in care, confruntat cu reversul medaliei, adica cu un sir de insuccese, tanarul isi da seama ca nu vrea sa fie asa cum Abrams i-o cere, ca nu-si permite sa-si joace inocenta pe un pumn de dolari.
Acestea sunt datele teoretice, acelea pe care filmul intentioneaza sa ni le serveasca. In realitate, dilema majora a unui spectator ar fi daca manipularea inocentei nu e cumva o falsa problema, din moment ce pariurile sportive se fac, normal, pentru a obtine bani, iar agentiile de consiliere tot pentru bani lucreaza. Astfel vazute lucrurile, dilema morala a personajului interpretat de Matthew McConaughey e una derizorie si stravezie. El vrea sa urce pe scara succesului, el vrea sa devina celebru si bogat, dar nu intelege ca regula jocului cere mereu ceva in schimb.
Scenariul e destul de stufos, din teama, poate, de a nu fi prea schematic. Relatia mentor-discipol pare in realitate ca e sabotata nu atat de scrupulele morale ale tanarului, cat de dificultatea de a-si asuma esecurile. „Viata ca un pariu” e mult mai putin convingator decat era un alt film asemanator in care juca Al Pacino, „Pact cu diavolul”, unde personajul sau, patronul unei firme de avocatura, era in mod vadit asociat cu cel al carui nume nu se pronunta, scopul ultim al filmului fiind de a pune la zid o societate in care banii scuza mijloacele. Finalului apocaliptic din „Pact cu diavolul” i se opune finalul filmului de fata, in care sotia lui Abrams (Rene Russo) ii da cu dragoste o lectie despre cum nu trebuie sa continue sa doreasca sa (o) piarda. Caci filmul joaca, mai neclar, si pe latura dependentei, precum si pe cea a pierderii.
Regula spune ca un film cu Al Pacino e un regal si ca face toti banii. Ce pacat, insa, ca Pacino joaca de la o vreme in acelasi registru!

„Viata ca un pariu”/”Two for the money” – regia D.J. Caruso, scenariul Dan Gilroy, cu: Al Pacino, Matthew McConaughey, Rene Russo, Armand Assante, Jeremy Piven. Distribuit de MediaPro