Viața dintre 1993 și 2000 a fostului vicepremier, dacă ar fi ecranizată, s-ar numi “Șapte ani în secret“.
Articolul a fost cel mai distribuit articol al săptămânii.
Politicianul a vorbit despre această perioadă numai când a fost obligat de dezvăluiri de presă. Și, când a făcut-o, a fost laconic și a cosmetizat realitatea. România liberă vă prezintă faptele neromanțate din cei șapte ani în secret ai generalului de carton. Astăzi, infama poveste a transformării căpitanului Oprea în lacheul lui Miron Cozma, cel supranumit „Luceafărul huilei“.
Cariera generalului Gabriel Oprea e stâns legată de anii de glorie ai lui Miron Cozma, fostul lider al minerilor din Valea Jiului. Întâmplător sau nu, politicianul care era aproape să devină premier a ajuns „aghiotantul“ lui Miron Cozma în anul 1993, după ce a fost recomandat de avocatul Ion Neagu, care îl considera atunci pe Gabriel Oprea „un tânăr de perspectivă“.
Într-un interviu acordat „României libere“, Miron Cozma a declarat despre politician că era un tip ordonat și un bun executant al ordinelor primite direct. Tocmai de aceea l-ar fi luat cu el în Anglia, la Campionatul European de Fotbal. Dar și pentru că nu avea cine să-i care geanta.
Acum, crede că Oprea a fost „plantat“ lângă el de serviciile secrete, la cererea lui Ion Iliescu. Public, însă, Ministerul Apărării Naționale susține că, în perioada 1993-2000, Gabriel Oprea nu a fost angajatul ministerului.
Petru Zoltan: Cum a ajuns Gabriel Oprea să lucreze pentru dvs.?
Miron Cozma: Minerii m-au ales președinte al Ligii Sindicatelor Miniere din Valea Jiului. Atunci, după 1990, liga avea foarte mulți bani și am zis că trebuie să învăț finanțe și legea.
Profesor pe lege mi-a fost avocatul Ion Neagu, iar pe finanțe l-am avut pe viceguvernatorul BNR Vlad Soare. În 1993, m-a chemat profesorul Ion Neagu la el. Am rămas un pic surprins când m-a chemat. M-am dus la el și era acolo unul. Mi-a spus că e un tânăr de perspectivă și dacă pot să îl ajut. Era vorba despre Gabriel Oprea.
L-am întrebat pe Oprea dacă îi place fotbalul și dacă vrea să se ocupe de fotbal. A zis că da. Atunci, l-am angajat vicepreședinte la Jiul Petroșani.
Trebuia să se ocupe de relația clubului de fotbal cu Liga și Federația Română de Fotbal.
Dar de unde îl știați pe profesorul Ion Neagu?
MC: La un moment dat, am intrat într-o relație cu sindicatele și discutam cu Victor Ciorbea și Miron Mitrea. Într-o discuție cu ei, le-am spus să îmi recomande pe cineva pe legislație. L-au recomandat pe profesorul Ion Neagu, pe care ei îl considerau cel mai bun pe Drept. Așa că m-am dus la Neagu și l-am rugat să mă ajute.
Pe viceguvernatorul Soare cine l-a recomandat?
M.C.: Pe ăla… neamurile lui. Avea neamuri în Valea Jiului.
Cât timp a lucrat Gabriel Oprea la club?
M.C.: Din 1993 până pe 10 ianuarie 1997, atunci când m-au arestat. Oprea era foarte disciplinat. A executat toate ordinele pe care i le-am dat. Nu știu ce salariu avea. Cert este că, pe lângă salariu, toată lumea primea primă pentru o victorie. 3.500 de mărci pentru o victorie în deplasare și 1.500 de mărci pentru o victorie acasă. Erau patru meciuri pe lună. Îi dai seama câți bani lua?
Dar Oprea spunea că s-a asociat cu Iordănescu în 1993.
M.C.: Pe dracu‘! Anghel Iordănescu minte și el. Mă enervează. Mai e și pocăit. Am poze, înțelegi? În 1995, când am promovat cu Jiul, am vrut să îl pun pe Iordănescu președinte la Federația Română de Fotbal. Și datorită lui Gabi Oprea, pentru că erau prieteni. Da! Făcusem chiar un puci cu Oprea, cu Marcel Pușcaș, cu Sechelariu, cu Pinalti, cu Jean Pădureanu. Ne săturasem de Mircea Sandu și Mitică Dragomir.
Ce s-a întâmplat cu Oprea după 1997?
M.C.: Nu știu, nu a mai lucrat pentru mine. Nu îl simpatizez pe Gabi Oprea. Îți spun un singur motiv: eu l-am ajutat pe el atunci (în 1993 – n.r.), i-am dat o pâine să mănânce, dar, după ce am fost arestat, nimeni nu mi-a ajutat familia. M-a ajutat un om de la Timișoara, care a angajat-o pe prima mea nevastă, Dana, și i-a dat un salariu. Toți ăștia pe care i-am ajutat ani de zile și au făcut o grămadă de bani datorită mie nu mi-au ajutat familia, nimeni. Absolut nimeni.
Nici Oprea?
M.C: Deloc. Nu mi-a dat un leu. Și, vorba aceea, ajunsese să aibă o grămadă de bani. A făcut o grămadă de bani datorită mie.
Sunt niște înregistrări video cu dumneavoastră și Gabriel Oprea.
M.C.: Imaginile apărute sunt de când am promovat cu Jiul în prima divizie (în 1996 – n.r.). Și nu îți ascund că noi aveam, printre alte lucruri, și fotbal-tenis. Sediul Federației Române de Fotbal-Tenis era la „Doi Cocoși“. Patronul de acolo, Gioni Săndulescu, era președinte. Jucam tenis acolo cu Gabi, cu Cataramă, mai venea și Țiți Dumitriu. L-am bătut și pe Lăcătuș la fotbal-tenis. Mai făceam și acolo chefuri după meciuri, că doar era restaurant. Mai mâncam, am și poze când ne cântau artiștii…
Tu nu ai văzut ce disciplinat era Gabi Oprea la „Jiul“? Cum vine să îmi deschidă ușa, cum vine cu mine? Cum mă așteaptă în vestiar? Din punctul ăsta de vedere, a fost disciplinat. Adevărul e că tot ce îi spuneam era ordin pentru el. Știai că în 1996 l-am luat cu mine la Campionatul European de Fotbal din Anglia? Asta nu spune.
De ce?
M.C.: Păi, nu trebuia să îmi care și mie cineva bagajele? Ce dracu‘? L-am luat cu mine și în Austria, la Federația Internațională de Fotbal-Tenis.
Cum vă explicați că Oprea a fost avansat în grad în 1996, în rezervă?
M.C.: E posibil să fi fost plantat lângă mine de serviciile secrete. Pentru că, atunci când m-au arestat pe mine, în 10 ianuarie 1997, avocatul meu era Ion Neagu. Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului i-a dat lui Neagu, pentru cercetarea penală, 750 de milioane lei vechi (peste 100.000 de dolari americani la cursul mediu BNR din 1997 – n.r.), după aia nu a mai vrut să mă apere. Or, el se pare că a fost chemat de Ion Iliescu. Tovarășul Iliescu i-a interzis să mă apere pe mine. De asta fac eu o corelație, probabil că Iliescu l-a băgat pe Ion Neagu la înaintare pentru că știa că suntem în relații bune, pentru ca să mi-l recomande pe Oprea.
Cum adică, Neagu a acceptat să fie avocatul meu și pe urmă păstrează un leu și restul banilor îi returnează la ligă? După aia am aflat de ce. L-am întrebat în 1998, când am ieșit din pușcărie, și nu a vrut să răspundă direct. Dar l-am întrebat dacă din cauza lui Iliescu și nu a mai zis nimic.
De ce credeți că erați supravegheat?
M.C.: Atunci eram monitorizat. Bineînțeles că Gabriel Oprea a fost trimis și din cauza aia lângă mine. Știam că sunt monitorizat. Aveam peste tot oameni care mă simpatizau și îmi spuneau tot ce se întâmplă.
Profesorul Neagu, alintat de regimul ceaușist, Iliescu și Năstase
Omul din umbra lui Gabriel Oprea a fost profesorul universitar doctor Ion Neagu. Acesta a absolvit Facultatea de Drept în anul 1965, după care a devenit asistent la Școala de Miliție București. Începând cu anul 1971, Neagu a fost încadrat ca asistent la Facultatea de Drept. Dar, în 1974, pleacă la Strasbourg, în Franța, unde urmează cursurile Facultății Internaționale pentru Studiul Dreptului Comparat. În paralel, și-a susținut și teza de doctorat, obținând titlul de doctor în drept în 1976. Evenimentele din 1989 îl fac pe profesorul Neagu să se alăture Frontului Salvării Naționale (FSN). Apoi, urmează o cariera politică: din 1990 până în 1992 a fost senator în Parlamentul României, ulterior – deputat până în 1996.
În paralel, a pus bazele Institutului de Drept și Relații Internaționale „Titu Maiorescu“, pe care îl conduce în calitate de rector până în 2002, dată la care este transformat în Universitatea „Titu Maiorescu“. Cariera politică și-a continuat-o începând cu anul 2000, când a fost ales deputat pe listele PDSR, actualul PSD. Tot atunci, Adrian Năstase avea să ajungă premierul României. Năstase avea cu Neagu o relație strânsă de prietenie. La începutul anilor 2000, Năstase a vrut să finanțeze institutul lui Neagu cu 30 de miliarde lei vechi (echivalentul a 1,5 milioane de dolari la vremea respectivă). În urma scandalurilor publice, premierul Adrian Năstase a retras finanțarea.
Ion Neagu a intrat în avocatură în anul 1996, când a fost angajat de Zaher Iskandarani, care tocmai fusese arestat preventiv pentru contrabandă. Ulterior, a reprezentat în fața justiției o serie de personaje controversate: Gabriel Bivolaru – acuzat de fraudarea BRD, Victor Atanasie Stănculescu, Dan Ioan Popescu, Marian Iancu, Ovidiu Tender sau Corneliu Iacobov. În cazul DIP, procurorii cereau confiscarea sumei de un milion euro, dar Neagu și avocata Ana Diculescu Șova (mama vitregă a lui Dan Șova) au reușit să obțină o decizie favorabilă din partea judecătorului Florin Costiniu. Ulterior, judecătorii de la ICCJ au clasat această decizie. Mai mult, Ion Neagu a fost membru în comisia doctorală care i-a evaluat lucrarea lui Victor Ponta, anulată între timp pentru plagiat. Profesorul a susţinut acum patru ani că nici nu se poate pune problema de plagiat.
Azi, Ion Neagu nu deține un telefon mobil și toate cererile de interviu sunt intermediate de asistentul său, Costel Nedelcu. „România liberă“ a purtat mai multe discuții cu Nedelcu, care a promis că va obține un comentariu de la Neagu. În cele din urmă, nici măcar Neagu nu a mai dat curs solicitărilor RL.
Liderul mineriadelor sângeroase din ‘90 și ‘99
Iunie 1990 și ianuarie 1999, acestea sunt datele infamiei mineriadelor conduse de către Miron Cozma. În 1990, minerii conduşi de acesta au lovit în inima Bucureștiului și au atacat simboluri ale renăscutei democrații românești: sedii de gazete și de partide politice istorice, dar și pe „golanii“ din Piața Universității. Pentru faptele de bâte din 1990, lui Miron Cozma i s-a redeschis abia în 2015, la cererea CEDO, un dosar penal închis înterior.
În 1999, minerii au purtat chiar o bătălie cu forțele de ordine, la Costești, Vâlcea, în drumul lor spre București. Cei aproape 20.000 de mineri au luat ostatici peste 1.500 de jandarmi și polițiști. În 2005, Cozma a fost condamnat la zece ani de închisoare pentru mineriada din ‚99, dar a fost grațiat de președintele Iliescu în 2007.
Oprea, jurist la Gospodăria Armatei, nu „ofițer de justiție militară“
Gabriel Oprea a refuzat să își facă publice în CV informațiile despre cariera militară și locul de muncă din perioada 1993 – 2000. Într-un interviu televizat, Oprea spunea că și-a dat demisia din Armată în anul 1993 pentru a se dedica afacerilor imobiliare alături de Anghel Iordănescu. „Eram ofiţer de justiţie militară. Eram prieten cu Anghel Iordănescu, venise din străinătate, şi am stabilit împreună să avem nişte proiecte economice. Am făcut câteva afaceri imobiliare, Iordănescu a venit cu capitalul, eu am venit cu ideile. Erau alte vremuri în anii ‘90“, declara Oprea, mândru de el. În realitate, acesta a fost trecut în rezervă cu gradul de căpitan la 15 februarie 1993, dată la care deținea funcția de consilier juridic la Direcția Gospodărie a Armatei. Astfel, titulatura de ofițer de justiție militară nu are nici o legătură cu Parchetul Militar. Gabriel Oprea a primit din partea „România liberă“ mai multe cereri de a comenta pe subiectul relație de muncă cu Miron Cozma, dar nu a răspuns la nici una.
